preotul fumator

A dojeni pe cei fara de randuiala este o fapta de milostenie duhovniceasca. Un crestin care-si iubeste prietenul trebuie sa-i spuna cu dragoste daca greseste. Asta nu inseamna ca-l judecam, daca-i spunem cu dragoste: ,,Fapta ta il supara pe Dumnezeu, frate. Si nisipul poate innegri haina Botezului.''

Daca milostenia materiala este acceptata cu usurinta, spunea un mitropolit, milostenia duhovniceasca este adesea primita cu impotrivire. Acest fapt nu trebuie sa-l descurajeze pe cel care vrea sa-si ajute prietenul sa lupte cu un anumit pacat.

A sta indiferent cand vezi ca altul se ineaca este un pacat. Si tot un pacat este sa incurajezi sau sa aprobi o fapta care-l supara pe Dumnezeu, indiferent cine ar savarsi-o. Nu aruncam cu piatra decat in pacat, fiind atenti sa nu cadem si noi in acel pacat sau in altul mai mare, dupa cum ne sfatuieste Noul Testament. Sa lasam orgoliile la o parte si, daca vrem mantuire, sa acceptam sa luptam cu noi insine.

Dumnezeu sa-i ajute pe toti preotii fumatori sa gaseasca fericirea cea nepieritoare inca din viata aceasta. Iar bucuria lor cea mai de pret sa fie a tamaia icoanele, casa lor si propriile trupuri cu tamaie sfintita nu cu ,,tamaia diavolului'' care este tigara.

Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa luptam cu pacatele pe care le avem.

[moshu]

În prealabil postat de antoniap

A dojeni pe cei fara de randuiala este o fapta de milostenie duhovniceasca. Un crestin care-si iubeste prietenul trebuie sa-i spuna cu dragoste daca greseste. Asta nu inseamna ca-l judecam, daca-i spunem cu dragoste: ,,Fapta ta il supara pe Dumnezeu, frate. Si nisipul poate innegri haina Botezului.''

Daca milostenia materiala este acceptata cu usurinta, spunea un mitropolit, milostenia duhovniceasca este adesea primita cu impotrivire. Acest fapt nu trebuie sa-l descurajeze pe cel care vrea sa-si ajute prietenul sa lupte cu un anumit pacat.

A sta indiferent cand vezi ca altul se ineaca este un pacat. Si tot un pacat este sa incurajezi sau sa aprobi o fapta care-l supara pe Dumnezeu, indiferent cine ar savarsi-o. Nu aruncam cu piatra decat in pacat, fiind atenti sa nu cadem si noi in acel pacat sau in altul mai mare, dupa cum ne sfatuieste Noul Testament. Sa lasam orgoliile la o parte si, daca vrem mantuire, sa acceptam sa luptam cu noi insine.

Dumnezeu sa-i ajute pe toti preotii fumatori sa gaseasca fericirea cea nepieritoare inca din viata aceasta. Iar bucuria lor cea mai de pret sa fie a tamaia icoanele, casa lor si propriile trupuri cu tamaie sfintita nu cu ,,tamaia diavolului'' care este tigara.

Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa luptam cu pacatele pe care le avem.

Sunt de acord, insa intre a spune parinte, e gresit ca fumezi si parinte, ori cele sfinte ori tigara! e cale muuult prea lunga. Si nu cred ca ai putea sa ajungi sa dojenesti un... preot, fata de care trebuie sa ai o mare smerenie si cuviinta si rusine. Dumnezeu sa ii ajute pe preotii fumatori sa lase acest viciu!

În prealabil postat de moshu

Sunt de acord, insa intre a spune parinte, e gresit ca fumezi si parinte, ori cele sfinte ori tigara! e cale muuult prea lunga. Si nu cred ca ai putea sa ajungi sa dojenesti un... preot, fata de care trebuie sa ai o mare smerenie si cuviinta si rusine. Dumnezeu sa ii ajute pe preotii fumatori sa lase acest viciu!

Odata am urmarit o slujba de Inviere foarte frumoasa. Numai ca preotul care pana atunci era carunt si cu barba, avea un par castaniu de toata frumusetea. Isi vopsise parul. Nu i-am spus in mod direct, insa l-am privit cu compasiune. Nu stiu daca numai eu. La sfarsitul Sfintei Liturghii, s-a justificat intr-un fel, si a cautat in privirile noastre aprobarea. N-a aflat-o, asa ca dupa un timp l-a vazut din nou cu parul sau carunt.

Smerenia si cuviinta sunt virtuti crestinesti pe care tindem sa le obtinem. In general ne smerim in fata lui Dumnezeu. Pe preot nu avem voie sa-l idolatrizam. Decat sa-l barfim pe preot, mai bine gasim o modalitate de a-l ajuta sa lupte cu pacatul respectiv: rugaciune, marturisirea gandurilor la spovedanie etc. Daca este induhovnicit si acesta e singurul lui pacat, atunci ne va multumi, daca nu imediat, atunci dupa un timp.

Unei femei i s-a intamplat sa mearga la un parinte care ii citea gandurile (parintele Gabriel Nicu). Stiind acest lucru, i-a spus in gand cu ce nu era de acord. Era vorba despre un pacat subtire, finut. In duminica urmatoare parintele a smerit-o, spunand ca o pacatoasa ii da sfaturi! Dupa un an, insa, tot public, a recunoscut ca o femeie l-a ajutat sa lupte cu un pacat.

Consider ca daca incurajam pacatul ni-l adaugam noua insine la ,,pacate straine''.

[glykys]

În prealabil postat de antoniap

Consider ca daca incurajam pacatul ni-l adaugam noua insine la ,,pacate straine''.

Asa e, asa e, din pacate. Nu ne ajung pacatele noastre si ne lenevim sa dam un sfat bun....