Situatia copiilor in orfelinate

[elizabeta]

În prealabil postat de costel

Am citi de curand o descriere realizata de un jurnalist occidental dupa vizitarea unui orfelinat roman in 1990. Iata ce spunea: "Pe coridor, alte patuturi gazduiesc copii mici, schelete palide suferind de malnutritie si boli. Desi ziua este calda, cativa dintre ei sunt infasurati in paturi murdare. Dintr-o legatura incremenita se vede doar pata vinetie a unui scalp. Intrebat daca copilul dinauntru este viu, gardianul raspunde «Sigur» si da la o parte invelitoarea. Scheletul fragil se misca... Aproximativ 100.000 de copii si adolescenti sub 18 ani raman in ingrijirea statului, multi inchisi in institutii a caror murdarie, degradare si mizerie nu pot fi descrise - crese lipsite de personalul necesar si prost echipate, orfelinate prescolare si camine pentru handicapati si «irecuperabili»" (Gail Kligman, Politica duplicitatii, p. 246). Dincolo de aceasta stare prezenta in orfelinate, ma ingrozesc sa aud ca in 1990 cetatenii americani au adoptat 1.400 de copii romani, in conditiile in care numarul total de adoptii straine in SUA se ridicase doar la 400. Un alt jurnalist spunea: "canibalismul fizic nu are atatia adepti precum canibalismul spiritual, iar aceasta boala a omenirii nu va inceta prea curand".

Ce putem face noi? Poate ar trebui sa ne organizam, sa strangem bani sau jucarii sau hainute, sau orice altceva. Ce zici?

[costel]

În prealabil postat de elizabeta

Ce putem face noi? Poate ar trebui sa ne organizam, sa strangem bani sau jucarii sau hainute, sau orice altceva. Ce zici?

De regula oamenii ii viziteaza pe cei in astfel de cazuri doar de sarbatori. Nu e rau. Dar sa stai luni de zile ca sa vina Pastele sau Craciunul ca cineva sa te viziteze e lucru ingrozitor. Asa ca minunat ar fi sa ne facem timp sa deschidem usa acestora nu doar de sarbatori.

[elizabeta]

În prealabil postat de costel

De regula oamenii ii viziteaza pe cei in astfel de cazuri doar de sarbatori. Nu e rau. Dar sa stai luni de zile ca sa vina Pastele sau Craciunul ca cineva sa te viziteze e lucru ingrozitor. Asa ca minunat ar fi sa deschidem usa acestora ori de cate ori avem ceva timp liber.

Pai nu e bine doar acuma, intr-adevar, dar hai sa incepem de undeva. Eu vorbesc serios.
Am impresia ca doar teoretizam si suntem cu totii foarte buni la asta, dar credinta fara fapte...

[anaana71]

eu am fost in cateva centre pentru cei cu dezabilitati fizice si psihice, dar conditiile nu mai sunt ca in '90. recunosc, nu am fost decat in 3 care sunt ok, referitor la curatenie, mancare si personal. nu stiu in alte centre cum este, dar aici nu se regaseste nici un cuvant din ce ai remarcat tu in articolul acela.