Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

În prealabil postat de sophia

Acasa, sau pe strada vezi un om in situatie disperata, pe moarte, sau mai stiu eu, iar tu esti in drum spre biserica. Ce faci? Ramai sa ajuti omul, sau il lasi sa moara si te duci la biserica?
Asta este dilema mea.

Liturghia ta este de a salva viata omului cazut. Si iti spun cu toata convingerea ca este cea mai placuta Liturghie pe care ai putea-o oferi tu Domnului, Sophia . In rest, ai dreptate. Ne cramponam de reguli si uitam esenta. Da..pentru ca exista si un dar...aceste reguli fac totusi parte din Biserica noastra. De aceea ne trebuie un povatuitor, sa stim cat si cum trebuiesc respectate. Nu mai lua de bun tot ce spunem noi aici..ultimul cuvant intotdeauna trebuie sa fie nu al meu sau al lui x sau y ci al duhovnicului.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

...si ceilalti.
Nu m-am suparat pe voi. Discutam ca sa invatam si sa ne lamurim unii pe altii.

Uite vezi, o floare si un gand bun , aduc ORTODOXIA in sufletele noastre. Incet, incet, cu iubire si multa, multa RABDARE.

[ory]

În prealabil postat de sophia

Ei aici este intrebarea si problema mea si vad ca si a lui Ory.
Viata trebuie dedicata Lui sau oamenilor?
Si cred ca cei mai multi cad in extreme.
Iisus a spus asa: iubiti-va unii pe altii, asa cum va iubesc si eu. Niciodata n-a cerut renuntarea la oameni si n-a cerut iubire pentru EL.
N-a spus niciodata "iubiti-Ma" si traiti pentru Mine.
A murit si a adus noua lege pentru oameni, pentru ca lor sa le fie bine si nu pentru el, sau ca sa-i aduca spre EL. El a mers spre oamnei si le-a facut bine, i-a ajutat.
Pildele lui invata cum sa se poarte oamenii intre ei si nu cu EL.
EL nu se pune niciodata in discutie.
Iar in exemplul dat de cineva mai sus cu baiatul bolnav: primordiala a fost iubirea mamei lui, care a facut posibila rugaciunea si comunicarea cu EL.
Sigur ca credinta, rugaciunea, comunicarea cu EL sunt f.importante, dar nu ele sunt telul vietii noastre, zic eu.
Adica nu cred ca Dumnezeu a facut oamenii pentru EL, sau ca sa se roage LUI zi si noapte, ci ca sa populeze pamantul.
De fapt nu stiu bine, eu asa gandesc si inteleg. N-am gasit nicaieri altfel, nici preotii nu spun altfel.
Cand ajuti om si ii faci bine, o faci pentru el, dar prin asta placi si lui Dumnezeu si ii iubesti pe amandoi. Invers, daca lasi omul ca sa-l iubesti numai pe EL, s-ar putea sa nu functioneze asa bine.
Si daca voi dati exemple va dau si eu unul:
Acasa, sau pe strada vezi un om in situatie disperata, pe moarte, sau mai stiu eu, iar tu esti in drum spre biserica. Ce faci? Ramai sa ajuti omul, sau il lasi sa moara si te duci la biserica?
Asta este dilema mea.
Pentru mine credinta este: esti credincios si traiesti intru Domnul si te va iubi si Acesta, daca esti om bun si iti iubesti aproapele.
De aceea a si inceput biserica, toate confesiunile, cea ortodoxa mai timid inca, sa se indrepte spre social, spre om.
Si inca ceva: majoritatea sfintilor si martirilor au devenit asa datorita smereniei, milei fata de om, actelor de caritate, mai putin datorita rugaciunii intense in izolare. Sigur toate, intru credinta.
Nu stiu, poate gresesc acum in fata Lui, dar ce stiu si ce inteleg eu, simplu om?

Exact, exact asa am pus si eu problema deseori pe forum, pentru ca nimic nu poate sa demonstreze o credinta mai presus de atitudinea oamenilor fata de aproapele. nu exista iubire dedicata Domnului in afara iubirii dedicate aproapelui....Nu cere Dumnezeu asa ceva. Din pacate, de multe pro se intelege exact altceva...si nu este de folos cu nimic.

[ory]

În prealabil postat de eduardd

Daca in dreapta ta ar sta un batran pe o buturuga si in stanga un grup de oameni petrecand pe care i-ai vedea intai? Unde s-ar opri privirea ta mai indeung? In dreapta sau in stanga?

Cu siguranta m-as uita in dreapta, in directia batranului, ma fascineaza imaginile care, de regula sunt considerate nesemnificative, mie imi atrag indeosebi atentia. Plus ca nu sunt si nu am fost niciodata o petrecareata.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Exact, exact asa am pus si eu problema deseori pe forum, pentru ca nimic nu poate sa demonstreze o credinta mai presus de atitudinea oamenilor fata de aproapele. nu exista iubire dedicata Domnului in afara iubirii dedicate aproapelui....Nu cere Dumnezeu asa ceva. Din pacate, de multe pro se intelege exact altceva...si nu este de folos cu nimic.

Multe nu sunt de folos , dar ne folosim discernamantil , nelasandu-ne prada gandurilor . Nu poti sti ce se ascunde in spatele unui monitor, dar poti sa simti Ory, pentru-ca am fost inzestrati mai ales cu simtire . Cei ce nu vad efectiv ( orbii ) , au o simtire triplata , deci simtirea e de baza pentru toti oamenii , si in general pentru toate fapturile Create de Dumnezeu. Si o floare simte cand e iubita . . . Folosim forte des numele lui Dumnezeu, draga Ory, dar asa de putin il cunoastem, nu pentru-ca EL se vrea necunoscut, ci tocmai din nefolosirea simtirii date, sau a folosiri ei in alte directii. Cand cineva iti intinde mana si tu ii intorci spatele, niciodata nu ai sa-L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU. Cand cineva plange, si tu treci nepasator pe langa el , niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU . Cand mai tot timpul pedalezi pe ideea ca detii adevarul si cam toti gresesc si-ti vor raul ,niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU , etc, etc. Invata sa primesti si binele si raul , si dragostea, si iubirea, si sminteala, si greseala , si frumosul , si uratul , si alintarea, si mustruluiala , si ai sa vezi cate se schimba , in BINE, in viata ta, DRAGA MEA ORY.

[Danialex]

Ca sa raspund la intrebarea acestui subiect, redau cuvintele Batranului Iosif, care a fost staretul parintelui Efrem Katunakiotul: "Celui ce asculta porunca, fie si ea stramba, ii va iesi bine, ca rasplata pentru ascultare". Este vorba despre porunca duhovnicului.
Chiar daca unii calugari/preoti nu sunt experti in anumite probleme laice (cum a dat cineva exemplul vietii de casatorie, pe care calugarul nu o cunoaste), Dumnezeu ii lumineaza in momentul in care noi, ca ucenici, mergem la ei cu credinta, sa aflam sfat de la Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza direct prin duhovnic, la Taina Sf. Spovedanii Dumnezeu ne descopera Voia Sa prin duhovnic. Depinde de noi cata credinta avem in lucrarea Sf. Duh. Daca privim doar lumeste lucrurile si punem inainte gandul ca duhovnicul nu e priceput in cele ale vietii de familie (daca e calugar, de exemplu), atunci sigur nu ne vom folosi. Dar daca inainte de a ajunge la parintele ne rugam ca Domnul sa ne dea raspuns problemelor prin gura duhovnicului, lucrarea va fi de mare folos.
Duhovnicii de la manastire sunt foarte sporiti in rugaciune, de aceea harul ii acopera si le da intelepciune pentru orice problema. Nu spun asta doar din carti (desi am citit cazuri foarte multe despre pr Cleopa, pr Paisie, pr Porfirie, care desi nu au avut studii superioare, aveau o intelepciune si o dreapta socoteala pe care multi nu si le explicau),ci pentru ca am simtit si eu cum Dumnezeu m-a ajutat prin duhovnic in anumite situatii in care eu nu as fi luat decizia corecta.
Deci depinde si de noi, ucenicii, cata ascultare facem de duhovnic si cat ne lasam in Voia lui Dumnezeu. PE cel care face ascultare, Dumnezeu nu-l va lasa niciodata sa cada.
In privinta acestui subiect, cartea "ne vorbeste parintele Efrem Katunakiotul" este foarte folositoare.
Doamne-ajuta!

[ory]

În prealabil postat de cristiboss56

Multe nu sunt de folos , dar ne folosim discernamantil , nelasandu-ne prada gandurilor . Nu poti sti ce se ascunde in spatele unui monitor, dar poti sa simti Ory, pentru-ca am fost inzestrati mai ales cu simtire . Cei ce nu vad efectiv ( orbii ) , au o simtire triplata , deci simtirea e de baza pentru toti oamenii , si in general pentru toate fapturile Create de Dumnezeu. Si o floare simte cand e iubita . . . Folosim forte des numele lui Dumnezeu, draga Ory, dar asa de putin il cunoastem, nu pentru-ca EL se vrea necunoscut, ci tocmai din nefolosirea simtirii date, sau a folosiri ei in alte directii. Cand cineva iti intinde mana si tu ii intorci spatele, niciodata nu ai sa-L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU. Cand cineva plange, si tu treci nepasator pe langa el , niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU . Cand mai tot timpul pedalezi pe ideea ca detii adevarul si cam toti gresesc si-ti vor raul ,niciodata nu ai sa- L cunosti cu adevarat pe DUMNEZEU , etc, etc. Invata sa primesti si binele si raul , si dragostea, si iubirea, si sminteala, si greseala , si frumosul , si uratul , si alintarea, si mustruluiala , si ai sa vezi cate se schimba , in BINE, in viata ta, DRAGA MEA ORY.

Acum am invatat sa iau toate cate imi sunt date in viata, deopotriva, am invatat sa le simt trasaturile si dincolo de aparenta. Acum accept totul, dar, uneori cred ca este prea tarziu.
Stiu ca acceptarea tuturor lucrurilor inconjuratoare, a celor pe care le intampinam, acceptarea ca atare confera multa INTELEPCIUNE.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Acum am invatat sa iau toate cate imi sunt date in viata, deopotriva, am invatat sa le simt trasaturile si dincolo de aparenta. Acum accept totul, dar, uneori cred ca este prea tarziu.
Stiu ca acceptarea tuturor lucrurilor inconjuratoare, a celor pe care le intampinam, acceptarea ca atare confera multa INTELEPCIUNE.

Târziu ? ? ? La 35 de ani, nu-i târziu deloc. Eu multe le-am învăţat mult mai târziu, dar copilul din mine îmi joacă feste şi refuz cu încăpăţânare tăvălugul timpului. Culmea, parcă -ncep să-ntineresc din nou . De-L avem pe Dumnezeu lângă noi, de nimic să nu ne temem dragă Ory , nici când greşim, pentru că El ne ridică , nu ne lasă şi asta ţi-o spun din propria-mi experienţă. Frica de Dumnezeu nu este frica de cel ce biciuieşte, este acea frică ce-o manifestăm în faţa celui mai bun prieten, de a nu-l mâhni într un fel sau altul, o frică ce te face să gândeşti de o mie de ori fiecare cuvânt rostit, fiecare gest în parte. Din păcate şi aşa greşim , ca nişte copii nătângi ce pleacă la joacă şi uită să mai vină acasă.

În prealabil postat de eduardd

. Ne cramponam de reguli si uitam esenta.

Jenica, faptul ca tu ai invatat din biblie, ca daca in drum spre biserica intalnesti un om cazut jos, trebuie sa-l ajuti pe acesta mai intai si apoi sa mergi la Liturghie, aceasta nu e o regula? Oare nu ai in felul acesta fixat in minte ca mai intai ajuti omul aflat intr-o situatie speciala si apoi te duci sa te rogi? Aceasta este insasi esenta credintei, cum sa nu tinem atunci cont de reguli? Pentru mine acestea sunt regulile de care am amintit, nu lucruri de forma.

[emmanuela]

:)...of, da sa stii ca un calugar chiar nu te judeca cand mergi sa te spovedesti la el!!!