Pentru o intelegere corecta a ortodoxiei

[bogdan268]

@Orthodoxia.i.thanatos
Ai dreptate că nu are niciun rost să extindem această discuţie aici. Ar însemna să fim destul de off-topic.
Drept urmare, voi trece la următoarea întrebare.

A douăsprezece întrebare.

Din ce motiv lui Augustin i se spune Fericitul Augustin, iar pe tărâmuri româneşti se vorbeşte despre Prea Fericitul Teoctist, Daniel ? Induce acest lucru o diferenţiere în gradul de fericire, în sensul că unul era mai fericit decât celălalt ?

[idita60]

Cu aceleasi bune intentii pe care le-ati afirmat si voi simt nevoia sa fac 2 observatii cu caracter general - adica valabil pentru toate intrebarile de pana acum. Si aceasta pentru ca pana la 30 de ani am fost ostila Bisericii, iar acum cred ca am capacitatea de a intelege fundamentul fals pe care se bazeaza neintelegerea religioasa, insotita - ca in cazul din trecutul meu - sau neinsotita, in cazul altora, de ostilitate.
Daca interventia mea vi se pare nepotrivita va rog sa ma iertati si sa o ignorati.


1. Bogdan, modul in care formulezi intrebarile, incepand cu prima, se datoreaza faptului ca te raportezi juridic la Dumnezeu. Si raspunsurile, unele foarte "teologice", s-au formulat pe masura. Doar vreo doua-trei au sesizat ca baza intrebarii e falsa.

Dumnezeu este Tatal nostru. A te mantui inseamna a deveni fiu al lui Dumnezeu. Daca ne uitam si la oameni, un parinte care are mai multi copii se comporta diferit cu ei, in functie de personalitatea lor, desi ii iubeste pe toti si le vrea tuturor acelasi bine. De aceea unii copii, comparand comportamentul parintelui fata de ceilalti frati ai sai, poate socoti - fals, insa - ca parintele este partinitor.

Un parinte, om fiind si supus greselii, poate gresi, insa la Dumnezeu lucrurile stau altfel: Concluzie: subiectiv, Dumnezeu pare partinitor, obiectiv - nu este!

Calea ortodoxa este calea prin care fiecare om dobandeste convingerea intima si lucratoare ca este fiu al lui Dumnezeu. Daca nu o dobandeste, chiar botezat fiind, nici botezul nu-l poate sili sa devina fiu al lui Dumnezeu. Religiile sunt cai de a constientiza ca suntem fii ai lui Dumnezeu, unele mai compatibile, altele mai putin compatibile cu felul propriu de a fi al lui Dumnezeu. Noi socotim ca ortodoxia este cea mai apropiata cale accesibila omului de a-l cunoaste pe Dumnezeu si de a-i deveni fii, intrucat Insusi Fiul Sau a marturisit despre Dumnezeu, atat cat este posibil omului aflat in trup sa primeasca. A nu te mantui, ortodox sau neortodox fiind, inseamna a accepta, eventual, la modul intelectual, ca exista un Dumnezeu, dar a nu deveni capabil sa fii fii, sa il accepti ca Tata. De aceea moralitatea atee nu mantuieste.

Pentru toate intrebarile tale, schimba baza de referinta si incearca sa fundamentezi intrebarea pe faptul ca Dumnezeu este, in mod esential, Iubire, un Tata care isi ajura fiecare copil sa ii devina copil.

Exista un comentariu extraordinar la parabola fiului lui Dumnezeu, pe care insa nu il am la indemana, in care se remarca exact modul in care ne raportam noi, oamenii, la Dumnezeu, in functie de situatia in care ne aflam:
- fiu care si-a insusit averea si o cheltuie
- fiu care realizeaza desertaciunea averii
- fiu care se intoarcea acasa, dar inca juridic raportandu-se la Dumnezeu, gandind sa-i ceara sa-l primeasca sluga, intrucat isi pierduse "dreptul" de fiu
- fiu intrat in casa Tatalui, cunoscand adica iubirea neconditionata a Tatalui fata de copiii sai
- fiul mai mare, corect, dar tot cu o raportare juridica la Tatal, incapabil sa cunoasca deplin ce fel de Tata are - a carui alegere de a intra sau nu in casa Tatalui ramane deschisa in parabola biblica.



2. Parintele Staniloae afirma, in Teologia Dogmatica, vol. I, un lucru care m-a marcat. Nu-l retin ca citat, dar ideea este ca o persoana necredinciosa nu este capabila de a primi rational - in sens de intelectual - nici un raspuns din cele care i se dau, pana cand duhul sau nu va intalni, intr-o persoana credincioasa, credinta ca o putere lucratoare mai presus de fire.
Bogdan, am verificat acest lucru. Poti sa pui oricate intrebari vrei si sa ti se ofere cele mai destepte raspunsuri. Chiar si un sfant daca ti-ar raspunde pe forum e zadarnic. Pana nu vei intalni puterea credintei lucratoare, intr-o persoana oarecare, intelectul ramane blocat in rationamente discursive.
De abia dupa aceea ti se schimba baza de referinta si ratiunea accepta raspunsurile, intrucat credinta este (supra)rationala, nu irationala.

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

@Orthodoxia.i.thanatos
Ai dreptate că nu are niciun rost să extindem această discuţie aici. Ar însemna să fim destul de off-topic.
Drept urmare, voi trece la următoarea întrebare.

A douăsprezece întrebare.

Din ce motiv lui Augustin i se spune Fericitul Augustin, iar pe tărâmuri româneşti se vorbeşte despre Prea Fericitul Teoctist, Daniel ? Induce acest lucru o diferenţiere în gradul de fericire, în sensul că unul era mai fericit decât celălalt ?

I se spune fericitul Augustin in loc sa i se spuna sfant, ca la toti sfintii, pentru ca desi este recunoscut ca sfant nu este asa de cinstit ca in occident, pentru ca a spus si niste lucruri care au fost la baza unor erori ulterioare. (In ortodxie nu se face in rest diferenta de 'grad de sfintenie' ca la catolici, sfant vs fericit, asta e singura exceptie dupa cate stiu eu).
'Prea fericitul' cutare este pur si simplu o formula cum ar fi in lume 'majestate pentru rugi, nu are legatura nici cu fericirea nici cu sfintenia acelei persoane. In alte limbi li se spune sanctitate, sau excelenta sau mai stiu eu cum.. Nu stiu de ce la romani s-a ales 'preafericitul'.