Despre manie

[Fani71]

În prealabil postat de cris

Rabufnirea poate veni doar in mod "natural", adica nu poti fi de acord cu ea , dar este mai bine, chiar necesar sa fie considerata sinceritatea o valoare mai inalta decat abtinerea fatarnica, totusi tendinta trebuie sa fie spre smerita cugetare, spre a ierta pe cel ce te supara , pentru ca si tie iti iarta Dumnezeu fara sa meriti, si mai ales a rabda pentru Hristos supararile de la oameni. Controlul imediat prin rugaciune este dependent de taria credintei, adica de obicei nu reuseste daca te gandesti sa TE CONTROLEZI TU INSUTI. Harul te poate linisti, daca esti smerit.

Da, este adevarat ce spui, cred.
Insa omul de care ziceam nu zice ca asa o sa fie toata viata, ci ca este pe o cale si in stadiul la care a ajuns, nu poate sa se opreasca, uneori, sa rabufneasca, prin rugaciune, ca el s-ar pacali p eml insusi si de fapt ar tine supararea in el, din ipocrizie, din dorinta exterioara de a fi 'baiat bun' care i s-a inculcat cand era mic.
El zice ca schimbarea lui trebuie sa vina din interior, prin rugaciune, sa-lm schimbe Dumnezeu in interior sa nu mai aiba acele rabufniri de manie.
Nu zic ca sunt de acord cu el in intregime.. dar pot intelege pana la un punct.

Cineva a zis ca asta e psihologie, dar este adevarata si psihologia la nivelul ei. Nu putem sari direct la nivelul de curatie si rugaciune al sfintilor, mai sunt si etape intermediare, diferite pt fiecare.

Nu, patinina, nu e chiar asa de fioros chiar sa omoare la furie.. ;-)