Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Caută viaţa şi o vei găsi. Eu sunt Maica vieţii, pentru că L-am născut pe Acela care dă viaţă tuturor celor morţi in Adam. Viaţa trupului , care se sfârşeşte cu moartea, iţi va folosi puţin. Caută numai viaţa sufletului tău, care singură este scumpă şi veşnică. Harul lui Dumnezeu este viaţa sufletului, fără el slăbeşti şi mori.
Urmează virtuţile mele, pe care le-a sădit in mine harul Dumnezeiesc, şi de care Arhanghelul Gavril m-a salutat că eram plină, pentru ca să fiu slăvită Maică a preabunului Dumnezeu. Pilda Fiului meu, desigur că este o lege indestulătoare pentru toţi ; dar fiindcă sunt Maica creştinilor, şi eu sunt pildă pentru ei. Fiule , să nu te indoieşti de ocrotirea mea, dacă tu cauţi să mă urmezi. Nimeni să nu creadă, că este cu adevărat evlavios fără de mine , dacă nu calcă pe urmele mele. Nici o rugăciune nu-mi este plăcută, dacă vine dintr-o inimă lipsită de virtuţile mele. Şti bine că eu pot toate pe lângă Dumnezeu, deoarece in cer eu stau alături de tronul Fiului meu. << Va urma >>

Totuşi, mie nu-mi plac acei evlavioşi şi nici nu mă rog pentru ei , care nu calcă şi nu-şi indreaptă paşii pe urmele mele.
Mulţi se amăgesc nădajduind ajutorul meu pentru că spun Acatiste şi Paraclise şi alte rugăciuni, pe când n-au nici urma virtuţilor mele. Imi fac greaţă cu geamătele lor , cei ce nu dau inapoi de la păcat. Fiule , urmează pe mama ta. Virtuţile Fiului meu strălucesc prin mine precum strălucesc razele soarelui printr-un cristal. Ascultă glasul meu şi nu te indepărta de sfaturile mamei tale, şi se va mângâia inima ta şi sufletul tău se va bucura in comoara virtuţilor mele.

[cristiboss56]

Eu am respectat pe dreptul Iosif, pe care mi l-a dat voinţa lui Dumnezeu de logodnic şi ocrotitor. Aici n-a fost nimic trupesc, ci totul sufletesc, pentru că traiul nostru impreună a fost un triumf al curăţiei şi al fecioriei. Lumea intreagă n-a văzut niciodată o minune mai mare ca feciorelnica noastră logodnă, săvârşită numai de Pronia lui Dumnezeu. Dumnezeu a voit ca să-mi asigure cinstea mea , şi deoarece Fiul Său s-a zămislit in sânul meu, mi l-a dat pe dreptul Iosif de păzitor.
Noi am fost ca doi crini pururea curaţi şi precum a fost in noi totdeauna adevărată sfinţenie, in noi a fost la fel şi intreaga feciorie. Iosif mi-a fost foarte credincios şi , deşi văzându-mă insărcinată, a voit să mă lase, n-a voit totuşi să mă necinstească. El nu ştia incă, că eu am devenit Maica lui Dumnezeu, dar un Inger din cer i-a descoperit indată. M-a condus cu credinţă in Egipt şi a locuit intotdeauna cu mine in Nazaret. El a fost cel dintâi , care impreună cu mine s-a inchinat Mântuitorului lumii, cu o mare mângâiere a inimii sale in grajdul din Betleem. Mi-a câştigat pâinea prin munca mâinilor sale şi prin sudoarea feţei sale şi m-a hrănit pe mine şi pe Fiul meu Dumnezeiesc, pentru că el a fost purtătorul nostru de grijă. << Va urma >>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Eu am respectat pe dreptul Iosif, pe care mi l-a dat voinţa lui Dumnezeu de logodnic şi ocrotitor. Aici n-a fost nimic trupesc, ci totul sufletesc, pentru că traiul nostru impreună a fost un triumf al curăţiei şi al fecioriei. Lumea intreagă n-a văzut niciodată o minune mai mare ca feciorelnica noastră logodnă, săvârşită numai de Pronia lui Dumnezeu. Dumnezeu a voit ca să-mi asigure cinstea mea , şi deoarece Fiul Său s-a zămislit in sânul meu, mi l-a dat pe dreptul Iosif de păzitor.
Noi am fost ca doi crini pururea curaţi şi precum a fost in noi totdeauna adevărată sfinţenie, in noi a fost la fel şi intreaga feciorie. Iosif mi-a fost foarte credincios şi , deşi văzându-mă insărcinată, a voit să mă lase, n-a voit totuşi să mă necinstească. El nu ştia incă, că eu am devenit Maica lui Dumnezeu, dar un Inger din cer i-a descoperit indată. M-a condus cu credinţă in Egipt şi a locuit intotdeauna cu mine in Nazaret. El a fost cel dintâi , care impreună cu mine s-a inchinat Mântuitorului lumii, cu o mare mângâiere a inimii sale in grajdul din Betleem. Mi-a câştigat pâinea prin munca mâinilor sale şi prin sudoarea feţei sale şi m-a hrănit pe mine şi pe Fiul meu Dumnezeiesc, pentru că el a fost purtătorul nostru de grijă. << Va urma >>

Iosif a fost foarte virtuos şi n-a greşit nimic, precum li se cuvine Sfinţilor. Smerenia, curăţia şi blândeţea l-au făcut cel mai asemănător cu mine şi cel mai aproape de mine in toate darurile cereşti.
De te uiţi la moartea lui, il vei vedea că a trecut-o in cea mai dulce linişte. Fiul meu şi eu i-am fost alături, până când şi-a dat sufletul in cea mai mare şi mai desăvârşită pace. Eu îi ştergeam cu mâinile mele sudorile de moarte, şi Iisus al meu ii inchise ochii ca intr-un somn dulce. Acum este cu noi in slava cea cerească, şi ajută foarte mult in viaţă şi in moarte pe cei ce-l iubesc pe el. Fiule, dacă ai vedea tronul lui in cer ! Dacă l-ai vedea inălţat in slava deasupra Ingerilor ! Nu trebuie să te indoieşti de ajutorul lui de vei fi evlavios. Pentru a dobândi o moarte bună, repetă mereu : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui Viu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, ajută-mă in ziua morţii mele ! +

[cristiboss56]

O, Maică Fecioară Marie ! / Se-nchină popoarele ţie / Şi-n lacrimi fierbinţi şi suspine / Aşeaptă-ndurări de la tine. / O, Maică Fecioară Marie ! / Prin vremuri grozave de urgie / Trec astăzi popoarele toate / Şi-o lume intreagă se zbate. / O, Maică Fecioară Marie ! / Fă linişte, pace să fie, / Usucă potopul mâniei / Şi-aprinde iar focul frăţiei. / O, Maică Fecioară Marie ! / Fă timpuri mai bune să fie, / Şi zile mai multe senine / S-avem de la Doomnul prin tine. / O, Maică Fecioară Marie ! / Popoarele zac in robie, / In lanţuri duc zile amare / Cerând de la tine scăpare. / O, Maică Fecioară Marie ! / Revarsă din cer bucurie, / Şi scurge din valea de lacrimi / Noianul cel mare de patimi. / O, Maică Fecioară Marie ! / Fă iarăşi in lume să vie / Iubirea, nădejdea, credinţa, / Şi-n toate spre bine, voinţa. / O, Maică Fecioară Maria ! / Grăbeşte tu timpul să vie / O singură turmă să fie , / Şi-un singur Păstor pe vecie !

[cristiboss56]

Când convoiul trist ajunse pe platoul Căpăţânii, / Fariseii, cărturarih, saducheii şi bătrânii / Jubilau, râzând demonic, şi priveau biruitori / Spre rivalul lor, invinsul , plin de sânge şi sudori. / Râsul lor de vulpi viclene o străpunge şi o doare / Mult mai groaznic pe Maria decât crunta-nfiorare / Ce-o cutremură atuncea când călăii-i pironesc / Primăvara ei pe Cruce şi de flori o veştejesc. / Dar călăul cel mai groaznic, ce o sfâşie mereu, / Ca un vultur făr-de moarte pe un veşnic Prometeu, / E iubirea ei de Mamă, arzătoarea ei iubire, / Ce-o ridică azi pe tronul de regină-ntre martire. / Timp de trei eterne ceasuri, cât a stat Iisus in cuie / Sângerând, ea stete dreaptă lângă El ca o statuie. / Şi-a ei inimă de mamă, visteria mântuirii, / Ca buretele-i absoarbe toată fierea pătimirii. / Cum o ustură arsura buzei sale-nvineţite, / Cum ar vrea să-I stingă focul unei singure clipite / C-un pahar de apă rece, insă n-are nici un strop, / Numai lacrimile-amare care-i curg pe-obraji potop. / Cum ar vrea să urce scara şi să-L strângă-n braţe dulce, / Şi la pieptul ei de Mamă, trupul Lui căznit să-L culce ! / Cum ar vrea să-i smulgă spinii-nfipţi in tâmpla Lui fierbinte, / Şi piroanele bătute-n mădularele Lui Sfinte ! / Dar ea trebuie să zică incă-odată : "Fie Mie ! ". . . / Cum a zis la Vestea Bună, la-nceput de Liturghie / Şi cu Fiul impreună ; El, in trupu-i sfânt pe Cruce, / Ea, in inimă, aceeaşi jertfă Tatălui aduce. / Şi acum stă Maria-n faţa Pironitului pe grinzi, / Inimile lor par două feţe - opuse de oglinzi , / Ce-şi răsfrâng aceeaşi cruce in imagini infinite, / Unul altuia sporindu-şi suferinţele cumplite.

[cristiboss56]

Ale Crucii braţe-ntinse peste zări mântuitoare, / Despărţesc de-acum in două râul vremii călătoare ; / Lumea veche-mbătrânită se-nmormântă pe Calvar, / Şi se naşte alta, nouă , din Lumină şi din Har. / Dar viaţa-n largul firii, când incepe să se-ntrame, / Are lipsă de căldura şi de sânul unei mame ; / Ce s-ar face-n cuibul rece puişorii golăşei / Fără grija rândunelei, fără aripile ei ? / Şi -oare ce s-ar mai alege, pe acest pământ uscat, / De polenul primăverii, de furtuni împrăştiat, / Dacă n-ar găsi potirul primitor al manei flori / Leagăn, scutece şi pază contra marilor dogori ? / Vezi, de-aceea Ziditorul de pe lemnul răstâgnirii, / Cel ce-a scris această Lege inţeleaptă-n cartea firii, / Când e gata să-şi arunce bobul vieţii noi in lume, / S-a gândit la bunătatea şi iubirea unei mume. / Şi privind-o pe Maria, pe femeia cea eternă, / Toată inima fecioară, toată dragostea maternă, / Şi, alăturea de dânsa, pe Apostolul Ioan, / Un simbol şi o icoană a tot neamului uman. / Şi-a făcut in faţa morţii testamentul, ca un tată, / Şi-ntre martori după lege, a grăit : Femeie , iată / Fiul tău ! Şi-ntrânsul iată tot poporul Meu ales ! / Şi de-atunci se-aude-n inimi cântul plin de inţeles : / - O , Marie, spicul mamă al grăuntelui preasfânt, / Ce se-aruncă azi in brazda ucigaşului pământ, / Vei fi Maica cea de taină a cucernicului lan, / Şi cu vremea se va-ntinde pe tot globul pământean !
< Va urma >

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Ale Crucii braţe-ntinse peste zări mântuitoare, / Despărţesc de-acum in două râul vremii călătoare ; / Lumea veche-mbătrânită se-nmormântă pe Calvar, / Şi se naşte alta, nouă , din Lumină şi din Har. / Dar viaţa-n largul firii, când incepe să se-ntrame, / Are lipsă de căldura şi de sânul unei mame ; / Ce s-ar face-n cuibul rece puişorii golăşei / Fără grija rândunelei, fără aripile ei ? / Şi -oare ce s-ar mai alege, pe acest pământ uscat, / De polenul primăverii, de furtuni împrăştiat, / Dacă n-ar găsi potirul primitor al manei flori / Leagăn, scutece şi pază contra marilor dogori ? / Vezi, de-aceea Ziditorul de pe lemnul răstâgnirii, / Cel ce-a scris această Lege inţeleaptă-n cartea firii, / Când e gata să-şi arunce bobul vieţii noi in lume, / S-a gândit la bunătatea şi iubirea unei mume. / Şi privind-o pe Maria, pe femeia cea eternă, / Toată inima fecioară, toată dragostea maternă, / Şi, alăturea de dânsa, pe Apostolul Ioan, / Un simbol şi o icoană a tot neamului uman. / Şi-a făcut in faţa morţii testamentul, ca un tată, / Şi-ntre martori după lege, a grăit : Femeie , iată / Fiul tău ! Şi-ntrânsul iată tot poporul Meu ales ! / Şi de-atunci se-aude-n inimi cântul plin de inţeles : / - O , Marie, spicul mamă al grăuntelui preasfânt, / Ce se-aruncă azi in brazda ucigaşului pământ, / Vei fi Maica cea de taină a cucernicului lan, / Şi cu vremea se va-ntinde pe tot globul pământean !
< Va urma >

Si , Maria, rădăcina Viţei Tainice de Vie / Răsădite pe Golgota, a rămas mereu să fie / Născătoare generoasă a intregului popor / De mlădiţe răsărite din tulpină-n viitor ! / Şi de-atunci ca un răsunet, in urechea lui Ioan / Şi in sufletul oricărui drept cucernic pământean / - Iată Mama ta, copile, aibi de grijă şi-o cinsteşte. / Eu , Iisus Hristos, prin tine, prelungindu-mi dăruirea / Printre oameni, vreau să-i dărui toată cinstea şi iubirea ! / Tu cu-ncredere deplină să alergi la ea oricând / Mai presus de-orice nădejde ocrotirea ei cerând. / Suferinţa ce-a -ncercat-o lângă Crucea sângeroasă / A făcut ca gingăşia ei să fîe mai duioasă ; / De mă dăruie pe mine, pentru tine, morţii-amare, / Ce-ar fi-n stare să-ţi refuze, de-i vei cere cu răbdare ? / Mai vârtos când te vei teme de mânia Celui Drept / Vătămat prin vorbe strâmbe, ori prin mersul tău nedrept, / Pocăindu-te, te-ascunde sub aripa Maicii Sfinte / Şi prin inima ei cere mila Dreptului Părinte ! .