Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Igor_Paslusnik]

Şi partea a II-a, cu mila Domnului :

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Doctrina penticostala nu are absolut niciun cusur. Insa rareori oamenii vin in penticostalism sau in ortodoxie atrasi de doctrina corecta. De obicei convertirile au loc atunci cand:

- un om simte dragostea in actiune a unei comunitati.
- omul trece printr-o criza sau un eveniment major: casatorie, boala, etc
- are loc un miracol: vis, vindecare, rugaciune ascultata, etc.

Sa crezi ca doi oameni stau de vorba la o masa sau pe un forum si unul il convinge pe celalalt ca detine doctrina corecta si, poc, are loc o trecere dintr-o biserica in alta, este o simpla iluzie.

"Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli. Pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării." - Coloseni 3, 5-6.
Aceştia sunt idolii, frate drag, nu Sfintele Icoane. De ce vrei să te faci şi să rămâi, fiu al neascultării ?

Cum să nu fie Duhul Sfânt în Sfintele Icoane ? Cum să nu fie Duhul Sfânt în heruvimii chivotului legii, în şarpele de aramă, în toiagul lui Moise, în toiagul lui Aaron, în Sfintele Moaşte ale lui Elisei, vedem la 4 Regi, apoi în Sfintele Moaşte de azi, ale Sfinţilor lui Hristos. Cum să nu fie Duhul Sfânt în prosoapele pe care le-a folosit Pavel, în umbra lui Petru ?

Cât de înşelaţi să fim să nu credem Adevărul şi să nu vrem să ne mântuim ? Doamne Iisuse Hristoase...

Astfel, respingând Adevărul, doctrinele neo-protestanţilor, toate se fac mincinoase, fiecare în parte, sunt grupări ce se numesc biserici, dar e întuneric în mijlocul lor, sunt demoni care-i conduc, hristos mincinoşi care i-au chipul îngerilor de lumină în minţile lor, ca să îi ţină departe de Biserica lui Hristos, de Ortodoxie, de Sfânta Liturghie, de pocăinţa cea adevărată prin lacrimi, milostenie, zdrobire, de dragostea slavei, a iertării, a curăţirii, luminării şi îndumnezeirii, a îmbunătăţirii.
Acestea nu sunt glume !
E mântuirea !
Oricine stă de vorbă despre altceva decât acestea, îşi pierde timpul ! Se duce-n fundu iadului, care creşte înăuntrul lui şi se face unealtă a demonilor, care imită şi ei blândeţea, şi bunătatea, cum spun Scriptra că va fi antihrist, îl va imita pe Hristos, dar duhul lui, va fi al satanei, căruia-i slujeşte antihrist, cum mulţi şi azi sunt antihrişti, atunci unul din cei mulţi va conduce mulţime de oameni.
Asta creşte şi în cel din afara Bisericii, care nu cugetă la învăţătura Bisericii, prin Noul Testament, prin Sfinţii lui Hristos, care învaţă şi aduc mântuirea !
Ţi le spun acestea cu blândeţe şi dragoste, dar cu durere mare în inimă, pentru atâtea miliarde de oameni, în rătăcire şi întuneric, ce urăsc pe Domnul şi pe noi... Şi nu vor mântuirea, nu vor Împărăţia Cerurilor, fiindcă o resping făţiş, sau cred că pot ajunge acolo, fără Biserică, fără Sfinţi, fără Maica Domnului...
Of ce vor mai plânge la judecată, când îi va trimite Domnul, afară din Împărăţie ! Fiindcă n-au trăit-o în Biserică, Împărăţia, încă de aici de pe pământ...

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Pentru ca ma cred deja.

E biblic să te crezi mântuit deja? Spune: "cel ce rabdă până la sfârşit, acela se vsa mântui." Spune: "cu frică şi cu cutremur lucraţi la mântuirea voastră". Spune: "doar cel ce se sileşte pe sine, va moşteni Împărăţia Cerurilor". Şi altele.
A fi creştin, înseamnă a merge pe "calea cea strâmtă, îngustă şi grea pe care puţini o află", dar nu înseamnă că am ajuns de ja la odihnă, la răsplată, ci mergem spre ea, pe calea care duce la Ceruri, la mântuire, dar nu suntem mântuiţi deja, suntem păcătoşi. "Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi" spune Scriptura. Şi atunci ? "Nimic necurat nu intră în Împărăţia Cerurilor". Te crezi mântuit? Dar eşti un păcătos notoriu, ca să fi mântuit, înseamnă să fi alături de Hristos şi de Sfinţii Lui, Ioan Gură de Aur şi toţi ceilalţi, în Ceruri. Ori asta va fi după ce mori, după adormirea întru nădejdea Învierii, dacă se va milostivi Domnul să te pună în Ceruri, după viaţa în Hristos care ai avut-o, plină de iubire.
E împotriva Bibliei şi împotriva creştinismului şi a Bisericii şi împotriva Sfinţilor şi mântuirii tale, să spui că eşti mântuit deja.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Eu apreciez sincer ravna ta. Si cred ca esti un cautator de Dumnezeu. Faptul ca te faci vulnerabil, te zbati, pui intrebari, incerci sa convingi, mie imi transmite mesajul ca iti pasa de viata ta spirituala. Si asta inseamna mult.
Ca dai deseori cu bata in balta nu e o atat de mare problema. Toti invatam prin greselile pe care le facem.

Nu, iubitul meu frate, eu nu mai caut pe Dumnezeu, eu L-am găsit ! Am găsit pe Domnul ! N-am nevoie să-L văd, ştiu că e aici. "Fericit cel ce n-a văzut şi a crezut". Domnul e în Biserică, ştiu că vine la Sfânta Liturghie, ştiu şi văd şi simt relaţia Miresei Sale, Biserica cu Mirele Preadulce şi Preaiubit, Sfinţii Lui, în unirea intimă, cea fără păcat şi fără întinăciune, se bucură de Domnul Dumnezeu Treime, Savaot Iubire. Ce minunată e Biserica Ta, Doamne, ce minunaţi sunt Sfinţii şi Sfintele lor Moaşte, ce minunată e Împărăteasa Fecioară Maria, Mama Ta şi Rugătoarea noastră cea mare înaintea scaunului Tău şi ce întuneric e peste toţi cei care nu sunt cu noi, ci împotriva noastră... Ce milă şi dor mă cuprinde pentru ei...
Da, greşesc, dar mă lupt, mă silesc, fiindcă e o luptă teribilă între carne şi duh, între trup şi suflet. Depinde pe cine hrăneşti mai mult şi pe cine oboseşti mai mult.

Iar eu, am văzut Lumina cea Adevărată, am primit Duhul ce ceresc, am aflat Credinţa cea Adevărată, nedespărţitei Treimie, închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi. Amin...

Întrebările mele sunt pentru tine, pentru voi, cei care căutaţi, care vă îndoiţi, sunt întrebări retorice, de ajutor, de sprijin, să vă limpeziţi în căutările voastre, să vă smeriţi mai uşor, să iubiţi mai puternic, să vă rugaţi mai fierbinte, mai blând şi mai curat, să veniţi pe cărare, în Biserică, să deveniţi şi voi mădulare şi mlădiţe, cu rodul cel bun, plăcut Domnului, cum suntem noi, cei ce iubim Biserica, Sfinţii, slujbele, privegherile, iubim pe cei ce au lăsat nebuniile lumii şi sau călugărit la Mănăstiri, sau au plecat prin peşteri, scorburi de copac, crăpăturile pământului, au devenit pustnici, mâcând ce găseau, ca Sfântul Ioan Botezătorul, ei de care lumea nu este vrednică, cum spune la Evrei.

Vino şi tu, vino şi vezi ce bun este Domnul. Vino în numele Domnului ! Vino, iubitul meu frate, pune-te pe calea mântuirii. Vino !

În prealabil postat de Romowe

Just. Însă a trebuit să răspund, într-un mod cît mai humoresc posibil (recunosc, a fost un umor deloc spiritual, mai degrabă de cocălar)

Atunci să ai grijă la ce umor foloseşti, fi chibzuit, fi responsabil, învaţă de la Hristos, că e blând şi smerit cu Duhul, ne spune.

În prealabil postat de Romowe

aserțiunilor scîrbos-ultramisogine ale fratelui Igor.

Nu e nimic, nici misogin, nici ultra misogin în ce am spus, e doar părerea ta, analiza cuvintelor mele, prin ochii tăi şi mintea ta.

În prealabil postat de Romowe

Nu așa susții virtutea, porcăind trupul pe care l-a dăruit Dumnezeu femeii (sau bărbatului, după caz). Sîntem creștini, nu gnostici.

Ba da susţii virtutea prin lupta pentru trezirea omului, pentru vindecarea patimilor lui, pentru curăţirea şi poate luminarea lui, îi porţi slăbiciunile, îl sprijini în ridicare şi altele bune spre mântuirea amândurora.

În prealabil postat de Romowe

OK, gata cu off-topicele.

Cât timp nu devii mai blând, mai plin de dragoste, cât timp nu te rogi cu zdrobirea inimii şi nu citeşti din Noul Testament şi din scrierile Sfinţilor Părinţi, te aglutinezi cu ispitele demonice ce-ţi sunt dăruite din belşug şi rămâi numai în off-topic.

În prealabil postat de AlinB

Spui niste prostii mai mari decat tine.
De fapt, nu e prima data.
Si vrei sa ma fii si credibil in fata celor de alta credinta, doar pentru ca iti place sa te joci cu cuvintele.

Nu e Duhul Sfânt în Sfintele Icoane ? Nu a fost în heruvimii de pe chivotul legii, în şarpele de aramă, în toiagul lui Moise, a lui Aaron, în prosoapele lui Pavel, în umbra lui Petru, în haina lui Hristos, nu ?

Cu mint în ce spun ? Cu ce minte Biserica ? Iar dacă nu mint, de ce amăgeşti şi minţi ? De ce înşeli şi te laşi înşelat şi minţit, frăţior iubit ? Şi tu eşti ca cei rătăciţi ?

Uite, de asta e prigonită Biserica, din cauza necredinţei, neiubirii, nepăsării, hulirilor noastre, din interior şi exterior. Şi fiindcă nu ne cunoaştem credinţa, şi suntem mândri şi aroganţi, credem că le ştim toate, când ni se arată şi ni se explică Adevărul, nu vrem să credem, ne încăpăţină, ridicăm nasul pe sus, ne întărim cerbicele şi lovim în minţile celor slabi. De asta suntem prigoniţi. Fiindcă înainte de orice, noi singuri ne prigonim. Merităm.

Nu te ruşinezi, Aline ? Ştiu că nu-ţi este ruşine, dar trebuie să-ţi spun, fiindcă la judecată voi fi întrebat, dacă am văzut şi am ştiut, de ce nu am făcut nimic? Mă străduiesc la maxim să fac tot ce pot. Şi ştiu că nu e de ajuns. Dar când ajung fraţii de credinţă creştină, să se îndoiască, să nu creadă, şi să şi spună în gura mare asta, atunci suntem sub orice critică şi suntem în pericol.

Mă înspăimânt, pentru ce va veni... Fiindcă singuri ne otrăvim prin neiubire, prin necredinţă, prin îndoială, prin făţărnicie, necercetare, neîmplinire, lene şi desfrânare, şi multe alte spurcăciuni !

Vai de poporul ăsta, a lui Hristos, români, ruşi, greci, bulgari, sârbi şi alţii, poporul lui Hristos, vai ce va veni peste noi, dacă mai zăbovim mult în cele ale demonilor.

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă, că nu pot nimic. Hristos a înviat, să nu uitaţi asta, Hristos a înviat !