De la resemnare la acceptare

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de gabero

Nu sunt de acord Igor cu destinul si soarta.
Stiam o vorba, daca vrei sa-l faci pe Dzeu sa rada spune-i despre planurile tale.
Adica eu unul nu cred ca exista control asupra vietii tale sau a destinului.

Nu trebuie să fi de acord cu mine, ci cu Biserica lui Hristos. Pe tine te iertăm, că nu cunoşti teologie.
Dar ar trebui să cunoşti, fiindcă din aceste mici neajunsuri, să le spunem, intră tot hăul de întuneric.
În primul rând, nu mai scurta cuvântul Dumnezeu, pentru că Îl iubeşti şi Îl cinsteşti, nu?
"Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale", aşa ceva nu există în Bibliei, nici la Sfinţii Părinţi.
Destin nu există.
Soartă nu există.
Predestinaţie nu există.
Astea sunt invenţiile lui Origen şi Augustin şi Luther şi Calvin.
Ar înseamna că toţi oamenii sunt nişte păpuşi legate cu aţă şi Dumnezeu le manevrează, nu?
Ar însemna că Dumnezeu vrea ca oamenii să ajungă în iad, nu?
Dumnezeu a vrut ca Hitler, Stalin, Napoleon, Mao, Hingis Han, şi alţi fii ai blestemului, slujitori diavolului, să ucidă atât de mulţi oameni, nu?
A vrut Dumnezeu ca Adam să muşte din rodul pomului oprit, nu?
Păi nu, desigur.
În Biblie spune altceva: "Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide." - Matei 7, 7-8.
Deci planurile noastre trebuie cerute de la Dumnezeu. Şi apoi, dacă Dumnezeu vede că ne este de folos spre mântuire, ni le va da, altfel nu.
Apoi după ce-I cerem la Dumnezeu cum vrem să fie viaţa noastră şi începem obligatoriu să lucrăm şi să construim planurile noastre cerute lui Dumnezeu (că zice: "dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce" - II Tesaloniceni 3, 10), în final spunem: "facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ" (Matei 6, 10). Că noi adesea, nu ştim ce avem nevoie spre mântuire, dar totuşi, trebuie să cerem. "cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină." - Ioan 16, 24. Deci dacă cerem şi nu primim, înseamnă că bucuria noastră nu e deplină, dar tot trebuie să fie bucurie, chiar dacă nu primim şi tot trebuie să cerem.
Faptul că trebuie să ne rugăm unii pentru alţii, să cerem în rugăciunile noastre diverse lucruri pentru noi sau pentru alţii, abundă Biblia de mărturisiri, în privinţa asta.
Iar de aici: cum cerem, când cerem, ce cerem, pentru cine cerem, de la cine cerem, unde cerem, cât cerem... Acestea deja sunt alte teologii...
În acelaşi timp adânci şi înalte, la care tu nu poţi avea acces, dacă nu ţi le-ai însuşit pe cele elementare.

E mult de vorbit, dar asta ar fi în linii mari.