Dumnezeu, Patrie, Famile

[Mosh-Neagu]

Dupa parerea mea, in dorinta de a fi mai convingatori, apelam si la acele exemple care, dupa venirea Mantuitorului in lume, acel gen de crima nu numai ca nu se mai justifica, dar este judecat ca un pacat strigator la cer. Cine mai crede acum ca Dumnezeu ii ingaduie cuiva sa omoare femei si copii? Si-apoi, care-ar mai fi fost rostul si rolul venirii Mantuitorului, daca nu acela de a ne transforma ura in iubirea de semeni. Daca Imparatul Constantin "a primit un semn", asta s-a intamplat fiindca prea multi crestini erau asupriti si ucisi fara justificare... Dar n-am auzit pana acum ca vreun astfel de sfant sa aiba sfinte moaste izvoratoare de mir. Imparatul David a fost un mare prooroc, dar nu i s-a ingaduit sa ridice el, lacasul de rugaciune atat de mult visat, fiindca avea mainile patate de sange.
Cat despre varianta de a sta cu bratele incrucisate cand copilul tau, mama ta, sotia ta, sunt greu umiliti, eu nu numai ca nu cred o farama din astfel de laude, dar exact aceste laude (ca atatea altele de pana acum) pe mine m-au facut sa cred ca avem de-a face cu un personaj usor iresponsabil pentru propriile-i vorbe. Repet (iar nenea Cezar poate sa confirme sau sa infirme, daca vrea, ca un profesionist in domeniu), caracterul care razbate dincolo de vorbe, este unul extrem de rece, transant, radical si mai ales fals. In opinia mea, mult mai mult credit ofer celor ce nu pot, decat celor ce pretind nu doar ca pot, ci ca sunt... Iar asa-zisele negatii au aerul de a amplifica falsitatea, nicidecum smerenia. Si e pacat fiindca in principiu ar trebui sa ne focalizam pe cele bune si de folos, nicidecum pe ce vor altii sa credem despre ei... In linii largi, toti suntem la fel, fiindca avem mare ingaduinta cu propriile greseli, si intotdeuna avem tendinta sa ne vedem cu alti ochi decat ne vad altii. Dar acestea nu sunt greseli, ci triste revelatii. Este ca si cum am flutura o camasa purtata fara intrerupere, ani de zile si am pretinde celorlalti sa spuna (si sa creada) ca este imaculata...