Iubirea tine cont de inaltime?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de laurastifter

Uf, mulţumesc mult pentru încurajare!
Nu v-aţi adresat mie, dar mesajul dvs m-a încurajat în mod indirect fiindcă sunt mai mică decât un chinez... Chiar azi m-a "complimentat" cineva spunându-mi: "măi Laura, eşti cât o fetiţă de cls. a VIII-a, n-ai de gând să mai creşti?".
Mi-a stricat toată ziua! :)
Acum vorbind serios, evident că iubirea nu ţine cont de înălţime, ci este necondiţionată.
A fi mic de statură (asta o spun ca să mă autosugestionez...) nu-i nici calitate, nici defect în sine, ci este, pur şi simplu, o particularitate, o însuşire fizică.
Doamne ajută!

De ce Laura, vrei să te măriți neapărat cu unul înalt? Ăia mai mititei nu-ți plac? :)

Am avut doi colegi foarte scunzi, dar care mult mai deștepți decît majoritatea. Are grijă Dumnezeu să compenseze o lipsă prin alte calități mult mai folositoare.

Și Zaheu era mic și păcătos, dar s-a urcat în dud și acum e în calendar. :)

PS: Ăla care te-a ”complimentat” e un ticălos. Am cunoscut și eu destui la viața mea care aveau mare grijă să-mi amintească defectele, de parcă nu le-aș fi știut. Cînd ești copil mai ales, te afectează în special cînd cei mari fac poante pe seama ta, cînd ei cică ar trebui să aibă mai multă minte decît copiii.