Apel la rugaciune pentru Ionut si pace in tara (situatia escaleaza)

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Nu trebuie sa-mi spuneti mie asta.
Eu insami treiesc tragedia spirituala dar si barbarica in acelasi timp,al unui neam pacatos,al caror rude imi atarna ca ajutor pe viata.
Am un apartament in Romania,in care nu am locuit niciodata. Mama mea nu a fost de acord sa stau eu acolo,desi este pe numele meu...trebuie sa fie inchiriat pt a ajuta o sleatca de popandai in familie care nu muncesc,nu au muncit niciodata.
Cati dintre voi ati fi de acord cu aceasta situatie?Eu am fost,si am ales sa plec eu de una singura sa-mi fac casa cu banii mei decat sa am un apartament donat de parinti in conditiile lor.
Nu ma doare ca banii sunt donati,ma doare situatia in care sunt donati.
De fapt este mai mult decat atat,practic sunt mentinuti in aceasta stare de semi-prostie si autism social de ani intregi. Donatie inseamna o data,in momente de criza,pana cand omul se pune pe picioare.
Aici este vorba despre sentimentalismul prost administrat al mamei mele.

La filozofie crestina toti sunteti buni,dar aveti cazuri din acestea in familie?Eu am si fiecare zi este la fel!
A zis Iisus ca unii trebuie sa munceasca din greu(chiar si ceva care nu le place-in cazul meu)doar pt a-i ajuta pe altii care nu au nici o dorinta in a-si intretine familia?

Yasmina fiecare familie cred ca are cate un astfel de membru cu o problema sau alta. In familia sotului meu de pilda , din cauza unei deceptii din tinerete, avem o ruda care s-a afundat in alcoolism. Nu a realizat nimic in viata, astazi la 54 de ani nu are nici un venit, casa, nimic si traieste de azi pe maine muncind cu ziua pentru mancare si alcool. Nu il dispretuiesc ci imi pare nespus de rau de el. Singura mea preocupare acum este sa strang bani sa pot cumpara o casuta mica sa il duc acolo. Sa pot sa ii asigur un loc sa stie ca e al lui si poate trai acolo cate zile o avea. Am stat de vorba cu el, e constient de pacatul in care se zbate dar mi-a spus: miha nu mai am vointa, sunt rapus si ma recunosc invins. Sunt foarte trista pentru el si sper ca va veni ziua sa pot fi permanent langa el si sa incerc sa il ajut sa iasa din acest iad in care se zbate. Pana atunci ma rog la Dumnezeu sa ii dea zile si putere sa reziste.