"Adevarata stiinta duce la credinta"

Priceputu noi doi vorbim despre doua aspecte diferite desi probabil undeva exista un punct de intalnire.Intrebarea mea era cumva retorica,nu am absurda pretentie a unor speculatii eschatologice aruncate asa,de amorul artei,undeva in eter.Doream sa ilustrez,poate nereusit,mutarea la un nivel imposibil,dpdv rational a unor aspecte ce nu pot fi clar definite,in sensul strict al notiunii,si prin urmare pot face obiectul unor speculatii,nu neaparat solutii.In alta ordine de idei:cautati o carte,daca tot va pasioneaza subiectul,numita ,,Despre lumina taborica,rugaciunea lui Iisus si curatia inimii.Scrieri filocalice uitate".Ioan Carpathiul,Ioan Damaschinul,Grigore Sinaitul,Calist I si Marcu al Efesului.O sa va placa.Lui Theo o sa-i recomand din Gifford Lecture Series ca sa vorbesc cu el pe subiecte si abordari comune :) Oricum apreciez ca nu m-am trezit cu un fel de predica pseudo-duhovniceasca(am apreciat mereu la tine ca nu ai folosit acest gen de abordare) despre zborul egoist al ratiunii, cumva vitregita de soarta in comparatie cu profunda intelegere duhovniceasca de care,sincer vorbind,atat de putini au parte.Bye :)