Impotriva razboaielor si uciderilor

[Daniel_Ortodox]

Da, sunt daţi oştaşii drept pildă, dar pildă creştină, aşa-i, nu împotriva altor oameni. Că spune Sfîntul Apostol Pavel: "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6,12)

Ce face un ostaş? Ucide? NU! Suferă. Uite: "Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste." (!!!) (2 Timotei 2, 3-4)
Să folosesc înţelepciunea ta, sau a preotului Andrei-Aldea, dacă el spune asta: vezi? aici e un cuvînt îngrozitor pentru cei ce spun să ucidă alt om. Sfîntul Ioan Botezătorul nu spune să ucidă alt om, apărînd ţara, ci din contră: pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. Ce este pocăinţa? Uciderea altuia? Să-ţi mai arăt ce spun Scripturile? Mai tare vei fi osîndit la Judecată, dacă fac asta. Ţi-am arătat suficient.

Mai departe.
Asta a spus Părintele Mihai Andrei-Aldea? Că "Sfintii Parinti nu a osandit niciodata folosirea fortei, a violentei, decat daca a fost facuta cu nedreptate"? Dar îi dau zeci de pasaje din Patristică şi îi dovedesc lui că Sfinţii Părinţi osîndesc vilenţa. Oh, vai şi-amar. Cum cad şi preoţii, chiar şi cei aleşi, cum spune Scriptura. Şi nu cad numai ei, smintesc şi pe alţii. Dar mai este timp de pocăinţă şi pentru preotul respectiv, că nici nu ştiu cine-i preotul Mihai Andrei-Aldea. Slavă Domnului oricine ar fi preotul Mihai.

Există doar mînie sfîntă, ca şi neascultare sfîntă, despre care am vorbit în alt post. Care e cu totul altceva şi în niciun caz nu duce la uciderea altui om, sub nici un pretext. Iar Sfîntul Ioan Gură de Aur se referea la armele Duhului Sfînt de care spune şi Sfîntul Apostol Pavel, nicidecum la a ucide o altă persoană.

Da este vreme de război, dar la care să NU participe creştinii. Exact, acela e adevăratul război. Împotriva demonilor, împotriva sinelui şi a lumii, spun Sfinţii Părinţi. Nu se referă la folosirea armelor de fier, ci la cele nevăzute, căci războiul nostru e împotriva întunericului. Dacă ce ai scris a scris preotul Mihai-Andrei Aldea, oricine ar fi acel preot, a greşit amarnic. Stăpînirea pedepseşte? Nimeni nu pedepseşte, decît Dumnezeu. Şi nici El, în mod direct. E ce alegem noi. Oh vai.

Şi din nou greşit. Există doar două stăpînii: cea de pe pămînt, care pedepseşte încălcare legilor puse de acea stăpînire pe pămîntul conduc de acea stăpînire şi stăpînirea din ceruri, conform Cuvîntului Mîntuitorului: da-ţi cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu. Din nou greşit: ocupanţii ce au "datoria" să lupte împotriva ocupanţilor? Poate alţi oamenii, dar nu creştinii. Lumea, ce iubeşte ce este al lumii, dar noi, pentru că nu suntem ai lumii, spune Scriptura (!) nu facem cele ale lumii. "Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte." Ioan 15, 19. Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor. Lasă japonezii din ryu ryu, să-şi îngroape japonezii lor, lasă asiatici-ce-nu-vor-să-urmeze-luminii, să-şi îngroape morţii lor. Creştinii să stea în lumină, la Lumină, Hristos. Amin.

Întocmai, preotule Mihai Andrei Aldea: Israel S-AU supus egiptenilor, atîta amar de ani, iar cînd a venit Moise să-i scoată din Egipt, nu a instigat la rebeliune şi la ură împotriva egiptenilor, oh vai nouă, vai. Ei au vrut, conform poruncii Dumnezeieşti, care nici ea, nu instigă la ură şi violenţă, să plece pe cale paşnică, precum au şi venit. Cum au fost acceptaţi, aşa să se şi ducă. Şi nici cînd au ieşit din Egipt, nu s-au răsculat împotriva egiptenilor. Şi pe filisteni şi moabiţi şi alţii i-au ucis poporul evreu, împotriva poruncii lui Dumnezeu: SĂ NU UCIZI: De aceea s-a întristat Dumnezeu pe ei, şi din pricina depărtării lor de dragostea lui Dumnezeu, au ajuns robi la egipteni, robi la babilonieni, şi-aşa mai departe. Oh, vai nouă.

Lupta împotriva ocupaţiei, nu se realizează decît (!) în planul duhovnicesc, împotriva demonilor, care au luat minţile celor ce vor să asuprească alţi oameni. Niciodată cu alte arme, decît cele duhovniceşti, cele de la Duhul Sfînt. Nici nu avem nevoie de altele. NU avem nevoie să ne ridicăm militar, sau economic, sau cultural. Cînd ne ridicăm duhovniceşte, ne ridicăm pentru tot ce avem nevoie. Restul, toate vor veni de la sine. E ca şi cum, după cum spune preotul Mihai Andrei-Aldea, ca şi cum ridicîndu-ne duhovniceşte li eşuând, nereuşind nimic, ne gîndim apoi că poate dacă ne ridicăm şi în alte planuri, reuşim, acolo unde nu am reuşit duhovniceşte. Complet greşit.

Mai departe. Şi suflet şi trup. Da, trupul este templul Duhului Sfînt, nu este pentru a ucide alt om, sub nicio formă. Cum va putea un om, plin de Duhul Sfînt, să înceapă să omoare oameni, numai că cică îşi apără ţara? E o minciună. Duhul Sfînt nu ucide oamenii. Este Dumnezeu vieţii nu al morţii. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.

Rezistenţa împotriva ocupanţilor, nu trebuie să fie sub nici o formă ce învaţă preotul Mihai Andrei-Aldea, -să-l ierte Dumnezeu pentru prostiile cu care a smintit pe cei mai mici, şi să nu-şi lege totuşi piatra de moară de gît, cum Spune Scriptura, ci să se pocăiască-, ci trebuie să fie după cum învaţă Însuşi Dumnezeu prin Sfîntul Apostol Pavel, că războiul nostru nu este împotriva trupului şi a sîngelui, ci împotriva întunericului şi a demonilor. Amin.
Să ia arma în mîini? Şi să omoare? A spus aşa ceva un preot al lui Hristos? Pocăinţă. Atunci vai lui, cît de mult greşeşte, vai lui.

Să ia arma în mînă să-şi apere familia? De ce? Iubeşte pe mamă, pe tată, pe soţie, pe fraţi mai mult decît pe Hristos? Atunci nu este vrednic de Hristos, după cum spune Scriptura. Iar dacă iubeşte mai mult pe Hristos decît pe familie, Hristos nu are nevoie de apărare, ci de mărturisire, iar asta, după cuvîntul Lui, în iubire, şi iubirea vrăjmaşilor, aşa cum ne-a iubit El pe noi. Cum? Dîndu-se pe Sine jertfă, pe Sfînta Cruce. Cum? Pentru cîţiva? Nu. Pentru toţi.
Atunci cînd este sub ocupaţie, creştinul, biblic (!) are două soluţii. Să se supună stăpînirii sau să fugă. ATÎT ! Oh, vai nouă.

Obligaţia noastră de a folosi arme de fier NU EXISTĂ ! Biblic vorbesc ! Asta-i datoria lui, nu de-a ucide. Pe nimeni. VAI ŞI-AMAR !
Toţi creştinii sunt slujitorii lui Dumnezeu, prin faptele, cuvintele lor, credinţa lor, iubirea lor, nu doar preoţii şi monahii. Şi aşadar, toţi creştinii trebuie să NU pună mîna pe nici o armă ce ar putea ucide un alt om, nu numai preoţii şi monahii. Conform învăţăturii creştine.

Am vorbit destul. Vai nouă de vom ucide alt om, vai nouă. O viaţă, dacă ne pocăim pentru uciderea altui om, şi poate nu e de-ajuns, după pildele din Pateric. Vai nouă.

Bucurii.

P.S.: frate Dalian, nu trebuie să demonstrez nimănui nimic, dragul meu. Îţi place sau nu, nu te împiedică la mîntuire semnătura mea, din contră ajută. Gîndeşte-te la lucruri mai mari. Iar eu sunt creştin. Ortodox, se înţelege, singura Biserică Creştină rămasă pe pămînt. Linişteşte-te. Doamne ajută.
P.S.2: patrie şi credinţă, şterge satana aia de la poza de avatar.