Citat:
În prealabil postat de IonescuMarian
Nelinistea porneste putin din ambele motive numite de tine. Dar mai mult din motivele financiare. ( Plus ca nici ai mei nu prea sunt de acord, sa fac de acum pasul, dar asta nu inseamna ca nu sunt de acord cu ea ).
|
Cand ne-am casatorit eu aveam 23 de ani iar sotul meu 25 de ani. Vestea a fost un soc pentru parintii nostri care nu se asteptau la acest pas. Sotul meu m-a cerut in casatorie dupa sase luni de prietenie. Dupa ce am spus DA din tot sufletul, pentru ca am simtit ca este sotul pe care mi-l doresc, a urmat apoi o perioada in care m-am speriat de ce va urma (realizam importanta faptului). Material nu stateam prea bine, nu avem nici acum casa noastra, dar avem doi copii minunati si sanatosi si avem mare incredere ca intr-o buna zi vom avea si o casa. Sunt de acord cu domnul Dragomir cand spune:
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Daca cedati tentatiei gandirii de tip "acum nu e momentul", atunci niciodata nu va fi momentul nici sa va casatoriti, nici sa aveti copii, nici sa faceti alti pasi importanti in viata.
|
Oricum perioada in care veti locui impreuna poate sa fie inselatoare. Spun asta deoarece acomodarea este in general grea, se spune ca primii doi ani de casnicie sunt critici, altii cred ca cei mai grei sunt primii cinci ani, deoarece sotii sunt ca doua pietre tari ce se slefuiesc in timp.