Mantuirea

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Sorry, iarta-ma te rog, se vroia o gluma nevinovata, te rog sa intelegi. N-o lua in nume de rau, m-oi fi pripit ca un badaran.
Iarta-ma! Nu am vrut sa te necajesc, Adriana...

:) Mi-am dat seama, dar prea tarziu, iarta-ma si tu te rog!

Vad ca ai completat postarea anterioara. Eu iti spun foarte sincer ca la fel gandesc si eu ca apostolul! Este nemaipomenit sa il cunosti pe mantuitorul tau.
Astazi un coleg (catolic) a spus ceva de genul: sunt muritor in fiecare clipa pe care o traiesc. O colega atee sau mai degraba agnostica a interpretat in felul urmator: "intr-adevar, putem muri in fiecare clipa", si gandul era unul trist pentru ea. Ca atare am intrebat-o cum i se pare faptul ca eu zic mai degraba "traiesc eternitatea cu fiecare clipa"? I s-a parut nemaipomenit dar asa ceva nu poate exista (in conceptia ei). Si uite ca nu am ce sa-i reprosez acestei fete din punct de vedere al calitatii umane: echilibrata, cu bun simt, saritoare mereu in ajutor, linistita, nu vorbeste urat, nu se cearta, etc. Nu pot crede in nici un caz ca Dumnezeu cel care s-a aratat atat de bun, o sa o arunce in Iad doar pentru ca nu a constientizat cu intelectul ca ceea ce are ea in inima vine de la Dumnezeu. Si am purtat cu ea o scurta discutie pornind de la acest ceva din inima ei care o indeamna sa lucreze binele. Desi a auzit de Iisus sunt convinsa ca nu stie prea clar ce-i cu Iisus. Eu am multi prieteni si din randul ne-crestinilor, oameni de valoare, oameni care sunt OAMENI, si nu ma pot vedea mergand eu in Rai si ei in Iad, ce sa fac fara ei in Rai? Daca pe atatia bolnavi Iisus i-a vindecat pentru rugaciunea celorlalti pentru ei, de ce nu mi-ar vindeca si prietenii? Pana la urma necredinta vindecarii celorlalti este o simpla dovada a putinei credinte proprii, de aceea fiecare primeste inapoi cu masura judecatii proprii...