Un exercitiu de imaginatie

[sophia]

În prealabil postat de ioan cezar

O clipa, va rog! Vederea duhovniceasca NU este un simbol, in sensul pe care il acordam noi de obicei termenului de simbol.
Ci este, pastrind diferentele, ca vederea noastra obisnuita, cu ochii. Dar e in alt plan al realitatii fiintei, cu alt "organ", nu cu ochii de carne. Este cu ochii omului launtric, duhovnicesc, pe care putini oameni il au activ, si mai putini il au crescut mai sus de varsta bebelusului (iar pana la masura devenirii ca "barbat" duhovnicesc, asadar la varsta lui Hristos, e insusi drumul sfinteniei).
Acum intelegem poate, mai clar, de ce nu e nevoie sa stii carte pentru a capata vederea duhovniceasca. Si invatatii si analfabetii, si cei mai dotati si cei cu mai putine daruri intelectuale, si cei scoliti la teologie si cei fara scoala - toti acestia pot avea acces la vederea duhovniceasca. Acest tip de vedere nu este "functie de" intelect si cunostinte academice, ci de modul vietuirii fiecaruia in raport cu Poruncile lui Hristos (precum si de participarea harului, intrucat aici e vorba de un dar al Duhului Sfant, iar "vantul sufla unde voieste").

Revedeti un pic scrierile Parintilor despre vederea duhovniceasca si o sa va lamuriti cat de cat, veti sesiza ca e vorba despre o experienta reala, cat se poate de reala, insa aceasta realitate nu e tocmai ce credem noi de obicei prin realitate. Stiti, din pacate noi avem o realitate ingrozitor de ingusta, de mica si pocita...
Eu va urez sa cunoasteti de-a binelea vederea duhovniceasca, prin proprie experienta, candva...! Atunci o sa stiti clar ca vederea duhovniceasca nu este simbol, ci vedere de-a binelea... Doamne ajuta!

P.S. Toate scrierile Parintilor duc pe om (si) catre vederea duhovniceasca. Sunt un ghid infailibil. Daca omul ar voi aceasta si daca il miluieste Duhul lui Hristos, desigur...

Pai asta si spun si eu. Exact asa explic si eu, numai ca il numesc imaginatie, in lipsa de alt termen mai potrivit.
Sati putin, ca in alta fraza, ai stricat totul.
Vederea duhovniceasca nu este vedere de-a binelea!!! Cum adica de-a binelea?
Deci sa reluam. Vorbim aici si eu si tu si Eugen si cine mai vorbeste, despre mai multe feluri de vedere:
- vederea ochii organici: de ex. vad lumina, vad sa citesc
(pentru mine asta inseamna vedere de-a binelea)
- vederea cu ochii sufletului - simtim ceva, o muzica, o culoare, un sentiment
- vederea ? (nu stiu cum sa-i spun), voi o numiti duhovniceasca - adica perceperea unor intelesuri din scripturi, perceperea/trairea credintei.
Ceea ce defineste Ioan Cezar aici.
Eu o numesc pe asta imaginatie. Pentru ca o pot dobandi si oamenii analfabeti si cei supra-talentati in domeniul credintei/religiei. Iti poti imagina
cumva credinta, pe Iisus si alte lucruri. Nu-ti trebuie carti, nici ceva palpabil, ci numai un anume fel de cunostinte si intelegere, un anume talent.
Este legat de minte si simtire totusi. Este chiar un talent (pe care nu-l au multi).

Si chiar as vrea sa ma retrag din discutie, ca vad ca nu ne intelegem. Si
ma faceti sa ma simt rau. Ca si cum m-ati privi de undeva din susul piedestalului perfectiunii voastre si m-ati dispretui.