Citat:
În prealabil postat de iustin10
Dar ,ma port ca gunoierul care sta la usa palatului si zic :
Doamne,daca atat de frumos e afara ,cum o fi inauntru?
|
O interesantă figură de stil. Dar, pentru ca ea să concorde cu realitatea, ar trebui un pic modificată. Gunoierul cu pricina nu "stă la ușa palatului", ci, mai degrabă, înaintează prin anticamera lui.
Mai întâi, nu "stă", fiindcă nimeni nu stă în lumea aceasta curgătoare ca un fluviu. Ci umblă. În jos, sau în susul fluviului. Mergem duși de val sau urcăm înotând. Adevărat, mai sunt unii care se străduiesc din toate puterile să înoate invers, cu capul înainte spre mare.
Mai pe urmă, de ușa palatului am trecut din ziua Botezului nostru. De atunci și până în ziua morții noastre stăm în anticameră. Un loc unde încă nu este deplin evidentă strălucirea de la Ospăț, dar nu mai puțin un loc care aparține în mod autentic Palatului și nu este exterior lui. Din anticameră în stradă nu mai putem ieși decât pe ușa cea dosnică a păcatului. Gunoieri am fost, dar apoi am primit haină albă de chemați nu numai la bucuria Palatului, ci chiar la moștenirea lui. Tot ce trebuie să facem ca să ne bucurăm de drepturile succesorale este să păstrăm curăția acelei haine. Cum spuneam, asta nu înseamnă să stăm, adică să ședem o viață fără să facem nimic, dar poate însemna să dăm din lopățelele noastre împotriva curentului. Intrând în Palat, am intrat într-o anticameră, nu în camera de dormit o viață, asta ne-a lămurit deja Regele prin pilda talanților. Altfel, dialogul la trecerea în Sala Ospățului va fi cam așa: "Prezentați vă rugăm invitația !" "Iat-o: este haina albă primită la Botez". "Și cum ați făcut dv să o păstrați albă?" "Am făcut-o pernă și m-am culcat pe ea". Nu există rețetă mai sigură de a ne recăpăta statutul de gunoieri, ieșind prin ghe(e)na Palatului.