În prealabil postat de Mihnea Dragomir
În niciun caz. Nici cel mai mare. Nici cel mai bogat. Ba dimpotrivă, putem spune că, dintre toate popoarele din jur, era cel mai amărât. 12 găști de ciobani semi-nomazi, speriați de toți vecinii lor, pe care îi apuca tremuratul de spaimă când filistenii se scărpinau la arme. Ciuca bătăilor, pe care egiptenii nici nu se străduiesc să-i menționeze anterior luării lor în robie. Dintre popoarele Asiei Mici, evreii erau la "și altele". Trăiau pe bază de capre, vite mari avea protipendada. Pentru un blid de linte, adică o mâncare pe care nici câinii asirienilor nu o mânca, erau în stare să-și bage picioarele în binecuvântarea paternă. Și astăzi, prăjiturile lor tradiționale, care erau deliciul străbunilor lor, sunt de nemâncat. Humântaș-ul este o plăcintă nereușită, pasca evreiască este o lipie libaneză ratată, făcută de oameni care nu au avut în viața lor vreme, dispoziție și îndestulare ca să gătească cum se cuvine. Fasolea este mâncarea lor mai de lux și, stând prost cu carnea, îi bagă usturoi la greu. Nemții, care au probleme cu dampful de usturoi, le spun, în derâdere, "mâncătorii de usturoi".
Și totuși, acest popor puțin numeros și carent sub toate aspectele beneficiază de ajutorul lui Dumnezeu. Citim în Carte că Lui i-a plăcut de multe ori să își arate măreția strălucind în cei slabi. Când omul lui Dumnezeu vine să-l caute pe cel ales de Dumnezeu dintre frați, Iosif nici nu este pomenit, nefiind socotit vrednic de tatăl lor. Drept care, așteptându-se tatăl lor la o vizită simandicoasă, fusese trimis să păzească porcii, fiindcă îi era și rușine cu el. Era și cel mai mic (Benjamin nu se născuse), cine oare ar fi văzut în acea oaie neagră a familiei pe viitorul prim-ministru al lui Faraon ? Mai departe, vedem că cel care îi conduce pe evrei pe drumul eliberării este ciobanul Moise. Unul adus cu pluta pe ape, un neam prost căruia nici nu-i trece prin cap să se descalțe când vorbește cu Dumnezeu. Și exact în Moise va străluci Dumnezeu, făcând din el un profet mai mare decât toți profeții. Alt cioban a fost și David, magnificul rege de mai târziu. Aceștia sunt oamenii pe care i-a ales Domnul, așa sunt și aleșii Lui de azi. Cine ar fi bănuit că într-o călugăriță albaneză urâtă de 1 metru cincizeci, ca cea care va fi mai târziu Maica Tereza, zace o sfântă capabilă de atâtea miracole și care va face o operă mondială îngrijindu-L pe Cristos în "cei mai săraci dintre săraci"?
Ceea ce frapează la evrei, de-a lungul timpului, este exact acest contrast între puținătatea mijloacelor lor de toate felurile, începând cu cele demografice, și poziția eminentă pe care au avut-o și o au în lume. Acest contrast, susțin eu, are în el ceva supranatural.
|