De ce nu au pravoslavnicii mai multi copii.

[anna21]

În prealabil postat de Ekaterina

Din pacate sotii care vad asa lucrurile uita sa mai fie recunoscatori sotiilor, care din dragoste pentru ei, au purtat 9 luni in pantece un copilas, copilul lor, au trecut prin nastere, lauzie si alte suferinte. Toate aceste etape sunt grele, femeia trece prin multe schimbari care o afecteaza si are nevoi la randul ei de sustinerea sotului. In aceasta perioada sotia este depasita de situatie si sotul trebuie sa o inteleaga. Nu sustin ca sotul trebuie neglijat si neluat in seama, dar el trebuie sa o accepte si mai nearanjata, stiind bine motivul pentru care ea nu mai reuseste sa faca acest lucru.

Aaa, nu ma refeream la perioada dupa nastere, ci la fascinatia barbatilor fata de o femeie aranjata. Eu nu o pot intelege si nici nu stiu cat de puternica este.
De ex, eu nu ma fardam, dar daca urma sa am o discutie in care doream sa obtin ceva de la sot imi puneam mascara pe gene, imi defineam spancenele etc.. Cumva isi mentinea atentia asupra ochilor mei mai mult timp decat daca nu schimbam nimic. Mi s-a parut intotdeauna caraghios si ma distra in sinea mea.

Mult mai tarziu am observat cu groaza ca da, conteaza sa te fardezi si daca este posibil, sa te aduci cat mai aproape de standardul impus de revistele glossy. Pe mine ma revolta profund acest lucru.. Mi se pare o desconsiderare a unicitatii fiecarei persoane (fardul uniformizeza! ati observat?), caci fiecare om este frumos in felul sau, o frumusete care se dezvaluie pe parcurs, nu de la prima privire.

Sa mi se pretinda sa arat ca alta femeie (fie el si idealul modern al frumusetii) mi se pare o umilinta. Eu vreau sa fiu eu si sa fiu acceptata ca atare, dar se pare ca in ziua de azi este inadmisibil.

Dar probabil nu sunt multe femei care vad astfel lucrurile..
Imi amintesc dupa ce am nascut primul copil si zaceam pe patul de spital, probabil eram ravasita si alb-albastra (pierdusem f mult sange), o femeie din familie m-a intrebat cum ma simt si m-a sfatuit "aranjeaza-te si o sa te simti mult mai bine" (sfatul ei m-a lasat cu gura cascata.. eu nu eram in stare nici sa ma dau jos din pat..).
Dar probabil ca (dincolo de faptul ca infatisarea mea era ofensatoare pt altii), exista niste resorturi intime de care eu nu aveam habar, potrivit carora, daca te machiezi si te imbraci frumos intri intr-un rol in care poti pretinde ca viata ta este altfel (indiferent cat de mizerabil te simteai inainte).

Dar totusi nu inteleg fascinatia barbatilor pentru asa ceva. Eu sunt eu indiferent daca imi pun culori pe fata sau nu, indiferent daca sunt vopsita/coafata sau nu, indiferent daca port tocuri inalte sau nu.
(Sau nu sunt aceeasi?)