Din Biblie adunate

[delia31]

În prealabil postat de apophis

Pai cum demonstreaza teistii ca Fiinta exista? Plus ca daca e fiinta inseamna ca face parte din lumea noastra, deci nu mai poate fi omnipotent. Nimic din ce exista nu e omnipotent, indestructibil sau cum mai vrei tu.

Cum poate cineva sa inteleaga realitatea transcendenta pe care o promoveaza?

Aproape de fiecare data cand un ateu cere sa i se demonstreze existenta lui Dumnezeu (de parca Dumnezeu e o teorema analizabila), imi aminesc de o metafora destul de sugestiva referitoare la modul in care ne raportam la realitatea vazuta si nevazuta.

”DISCUTIE INTRE DOI EMBRIONI IN PANTECELE MAMEI

Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!”


Mutatis mutandis, e aceeasi dilema. „Embrionul intuitiv” nu are cum sa-i demnostreze „embrionului robit de necesitatea dovezilor”, ca mama e oriunde in jur. Prin extensie, ca Dumnezeu nu este ascuns decat de prea marea lui apropiere. Ii spune numai atat: „doar traim IN ea si PRIN ea. Fara ea nu am fi deloc. "

Cea mai mare dovada ca Dumnezeu exista, esti chiar tu, draga Apophis, fie ca crezi, fie ca nu.