Suferinta fetei nemaritate

[Mihailc]

În prealabil postat de N.Priceputu

Să-i opunem „ortodoxia ca relaţie”?

Ortodoxia ca predicație principală a Bisericii.
Trecerea cuvântului din poziția adjectivală la cea substantivală poate conduce la o formă subtilă de idolatrie, o alunecare de-a dreapta aproape insesizabilă, ca atunci când facem dintr-un mijloc scop, ceea ce e totuna cu căderea într-o patimă.
Dar ai observat foarte bine că ortodoxia Bisericii se păzește prin comuniune, astfel că dacă eu o iau razna fratele meu observă și mă face atent la primejdia rătăcirii care mă pândește. Asta la nivel microeclezial. La nivel macroeclezial se manifestă ca o trezvie panortodoxă, care face ca românii să fie foarte atenți la greci, ruși, sârbi etc., iar aceștia atenți la felul cum ne mișcăm noi. Când apare sminteala, Biserica Greciei ( exemplul este strict indicativ) se sesizează și discută cu BOR în duh de dragoste cu scopul îndreptării. Însă slăbirea trezviei panortodoxe depinde în mod direct de trezvia noastră comunitară la nivel de parohie, deci responsabilitatea fiecărui mădular în păzirea ortodoxiei este uriașă.