Suferinta fetei nemaritate

[AlinB]

În prealabil postat de simona_fidela

Cam prea usor vii tu cu sfaturi. Dar daca esti in situatia initiatoarei subiectului, ce faci? Adica sa vrei casatorie, dar sa nu reusesti sa-ti indeplinesti aceasta dorinta. Te calugaresti doar asa, desi nu simti chemarea? Nu mai veniti cu sfaturi din astea, voi cei deja casatoriti care abundati de fericire si nu intelegeti durerea celor singuri care au iubire de oferit, dar nu au cui.

Din pacate sunt destui care zic ca "au iubire de oferit" dar in spatele "iubirii" stau de fapt propriile nevoi care trebuiesc indeplinite..

Iubirea adevarata nu sta inchisa ca intr-o cusca si isi plange de mila, ea se revarsa intr-un fel sau altul, isi gaseste vocatia intr-un fel sau altul nu depinde de un tertz subiect uman.

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Din pacate sunt destui care zic ca "au iubire de oferit" dar in spatele "iubirii" stau de fapt propriile nevoi care trebuiesc indeplinite..

Iubirea adevarata nu sta inchisa ca intr-o cusca si isi plange de mila, ea se revarsa intr-un fel sau altul, isi gaseste vocatia intr-un fel sau altul nu depinde de un tertz subiect uman.

Se revarsa,se revarsa dar cand se duce acasa tot singura este.
Daca singuratatea ar fi fost fireasca,normala nu i-ar mai fi facut Dumnezeu tovarasa lui Adam.
Daca toti am alege sa traim si sa ne stafidim singuri cum am mai propasi rasa umana??

Dar da,iubirea ar trebui oferita in diverse forme-atunci nu vei mai simti ca ai iubire pe stoc si expira!
Desigur ca poti face o gramada de lucruri pt altii ca sa nu stai degeaba- de exemplu o matusa de a mea fara copii imi facea mie haine si altor copii din familie sau ne veghea cand parintii nu erau acasa;Dumnezeu sa-i ierte sufletul bun!

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Se revarsa,se revarsa dar cand se duce acasa tot singura este.
Daca singuratatea ar fi fost fireasca,normala nu i-ar mai fi facut Dumnezeu tovarasa lui Adam.
Daca toti am alege sa traim si sa ne stafidim singuri cum am mai propasi rasa umana??

Un om care are o relatie sanatoasa cu Dumnezeu nu poate fi singur oriunde ar fi si cu oricine (n-)ar fi.

La polul opus - omul narcisist e oricand singur indiferent cu cine e si ce i se ofera.

Dar da,iubirea ar trebui oferita in diverse forme-atunci nu vei mai simti ca ai iubire pe stoc si expira!
Desigur ca poti face o gramada de lucruri pt altii ca sa nu stai degeaba- de exemplu o matusa de a mea fara copii imi facea mie haine si altor copii din familie sau ne veghea cand parintii nu erau acasa;Dumnezeu sa-i ierte sufletul bun!

Daca e bun, ce sa-i ierte?:)

[simona_fidela]

AlinB, e bun, dar nu e perfect. Toti avem pacate, indiferent daca suntem oameni buni sau rai. Asadar, pentru toti este valabil ,,Dumnezeu sa ma ierte''.

În prealabil postat de AlinB

Un om care are o relatie sanatoasa cu Dumnezeu nu poate fi singur oriunde ar fi si cu oricine (n-)ar fi.

La polul opus - omul narcisist e oricand singur indiferent cu cine e si ce i se ofera.



Daca e bun, ce sa-i ierte?:)

[Mihailc]

În prealabil postat de AlinB

Un om care are o relatie sanatoasa cu Dumnezeu nu poate fi singur oriunde ar fi si cu oricine (n-)ar fi.

O relație foarte sănătoasă avea și Adam în rai cu Dumnezeu și totuși ”nu s-a găsit ajutor potrivit pentru el” chiar în condițiile beatitudinii prezenței divine și a prospețimii copilăriei creației animate. Cuvintele rostite de însuși Domnul (nu este bine ca omul să fie singur) oferă arhetipul limpede a condiției omului încă dinaintea căderii și părăsirii raiului primordial. Omul este persoană, deci o ființă destinată comuniunii și viețuirii împreună cu alții. Desigur, există oameni care-și fac din propria spiritualitatea individuală un hobby, adică o preocupare în măsură să concentreze în sine toate energiile vieții, efect pe care-l are orice altă pasiune, fie că vorbim de fotbal, muzică, drumeții pe munte, nișe culturale, colecționarism etc. Ca unul care am printr-o asemenea fază (ortodoxia ca hobby), vă pot spune că e o mare păcăleală chestia asta, chiar dacă pare benefică și înlătură formal alte neajunsuri ale vieții în această lume.

[AlinB]

Asa cum ai spus si tu, starea lui Adam in Rai era una particulara si spiritual e identificabila cu etapa copilariei, avea chip dar aseamanarea lasa de dorit cum s-a vazut si mai tarziu.

Aici nu se discuta problema comuniunii sociale la modul general ci a unui fel particular de comuniune care, iarasi, Sf. Scriptura ne spune ca este vremelnic si nu va mai fi dupa A Doua Venire.

Nu ştiu cât de vie este comuniunea pe care o realizăm noi cu Hristos, însă e clar că apostolii aveau o comuniune care o depăşea pe cea realizată în familii (pe care, de altfel, le-au şi părăsit, cel puţin vremelnic). Învăluit de har pe muntele Taborului, Petru dorea înveşnicirea momentului („să facem trei colibe”).

Cu adevărat, şi eu cred că harul suplineşte orice neîmplinire, chiar şi lipsa iubirii, a comuniunii adânci cu celălalt (soţ-soţie); care comuniune parcă e şi nu e din lume. Da, după înviere nu vom mai fi bărbaţi şi femei, însă iubirea rămâne; ea înveşniceşte, de fapt, timpul, încă de aici. Şi nu e puţin lucru.

Cât priveşte ortodoxia ca hobby - iată bine punctată o capcană în care poate cădea fiecare dintre noi. Să-i opunem „ortodoxia ca relaţie”?

[Mihailc]

În prealabil postat de N.Priceputu

Să-i opunem „ortodoxia ca relaţie”?

Ortodoxia ca predicație principală a Bisericii.
Trecerea cuvântului din poziția adjectivală la cea substantivală poate conduce la o formă subtilă de idolatrie, o alunecare de-a dreapta aproape insesizabilă, ca atunci când facem dintr-un mijloc scop, ceea ce e totuna cu căderea într-o patimă.
Dar ai observat foarte bine că ortodoxia Bisericii se păzește prin comuniune, astfel că dacă eu o iau razna fratele meu observă și mă face atent la primejdia rătăcirii care mă pândește. Asta la nivel microeclezial. La nivel macroeclezial se manifestă ca o trezvie panortodoxă, care face ca românii să fie foarte atenți la greci, ruși, sârbi etc., iar aceștia atenți la felul cum ne mișcăm noi. Când apare sminteala, Biserica Greciei ( exemplul este strict indicativ) se sesizează și discută cu BOR în duh de dragoste cu scopul îndreptării. Însă slăbirea trezviei panortodoxe depinde în mod direct de trezvia noastră comunitară la nivel de parohie, deci responsabilitatea fiecărui mădular în păzirea ortodoxiei este uriașă.

[Mihailc]

În prealabil postat de AlinB

Asa cum ai spus si tu, starea lui Adam in Rai era una particulara si spiritual e identificabila cu etapa copilariei, avea chip dar aseamanarea lasa de dorit cum s-a vazut si mai tarziu.

Aici nu se discuta problema comuniunii sociale la modul general ci a unui fel particular de comuniune care, iarasi, Sf. Scriptura ne spune ca este vremelnic si nu va mai fi dupa A Doua Venire.

Păi chiar la miezul conviețuirii sociale se referă pericopa amintită, despre faptul că monada umană nu-și e suficientă sieși, chiar și în condițiile comuniunii reale cu Dumnezeu. Am fost creați ca niște ființe capabile de contemplație, dar care-și manifestă adevărul contemplat în câmpul experienței (făptuirii)și invers.
Felul particular de comuniune de care vorbim este laboratorul unde ne preparăm pe noi înșine prin altul și pe altul prin noi înșine, pentru Parusie. Maxim Mărturisitorul spunea că dacă nu învățăm să iubim și să ne grădinărim iubirea în scopul creșterii ei neveștejite, nu vom putea pricepe ce se întâmplă de fapt în Împărăție și astfel ne vom autoexclude din ea.
La modul ideal, iubirea binecuvântată de Dumnezeu dintre bărbat și femeie , iradiază în cercuri concentrice în afara ei, cuprinzând Biserica, clanul, societatea și cosmosul. La modul real fiecare trăiește cât poate și cât pricepe, însă e adevărat și faptul că iubirea proclamată retoric și patetic în termenii stringenței poate fi o mască pentru manifestarea unor pulsiuni impersonale din specia mecanismelor biopsihice înscrise în ființa noastră ”amfibie”, cum este instinctul de reproducere sau instinctul matern.
Parafrazându-l pe apostolul Pavel, cred că trebuie să ne cercetăm sever pe noi înșine atunci când folosim termenul ”iubire”, întrucât luarea în deșert al acestui cuvânt poate avea consecințe înfricoșătoare. Sfântul Simeon Noul Teolog atrăgea atenția că ”iubirea nu este un simplu nume ci ființa divină” (imnul 52), iar Ioan Scărarul spune : ”iubirea este a 30-a treaptă (ultima n.n) a scării duhovnicești, căci iubirea este Însuși Dumnezeu”.

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Un om care are o relatie sanatoasa cu Dumnezeu nu poate fi singur oriunde ar fi si cu oricine (n-)ar fi.

La polul opus - omul narcisist e oricand singur indiferent cu cine e si ce i se ofera.

amice uiti un lucru. Geneza 1:27 spune clar: "Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie". Dupa cum vezi Biblia spune ca in ziua a 6-a Dumnezeu l-a facut pe OM (la singular): barbat + femeie. Tot Biblia prin Pavel vine in completare si zice: "De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un TRUP" (Efeseni 5:31). Omul complet (barbat+femeie) cum poate sa fie narcisist?