Miscarea de reinnoire carismatica

[ucenic]

În prealabil postat de TunsDiana

Domnule,

Vedeti ca ati cam depasit masura -"Daca a vorbi despre Domnul domnilor si Imparatul imparatilor starneste impotrivire mai mult decat sa uneasca atunci inteleg si ma cutremur cand ma gandesc ce duh stapaneste spatiul acesta." Ce inseamna asta si va rog fiti mai explicit?

Din moment ce nu va considerati penticostal de ce mai mergeti la ei la biserica?
Nu ar fii mai bine sa reveniti la biserica noastra sau nu suntem destul de crestini pentru d-voastra, ne considerati pagani sa inteleg?

Hristos este in discutiile noastre, d-voastra nu il recunoasteti pentru ca nu faceti parte din biserica Lui, El este prezent, fiind capul Bisericii.

Vreau sa spun ca sunt intrigat ca pe acest forum care se vrea a fi crestin, de cand am intrat, am vazut atat de multe pareri personale, ambitii, reprosuri, acuze sau atacuri...
Chiar intre marturisitori din aceeasi biserica am vazut un limbaj greu, total nepotrivit.

Atunci intreb: unde sunt oamneii nascuti din nou? unde sunt inimile in care inmugureste Duhul Sfant Roada sa duhovniceasca?

Eu cand spun ca nu ma numesc penticostal, spun ca penticostalismul nu reprezinta pentru mine totul. Pentru mine Hristos e totul si de El vreau sa ma tin intr-u totul.

De ce am ales biserica aceasta? Pentru ca aici pot vorbi din toata inima mea numai despre Dumnezeu, neprihanire, dragoste sfanta... De la usa pana la amvon regasesc in fratii mei si impartasesc cu ei bucurii cum nu le-am mai avut niciunde. Multumesc lui Dumnezeu pentru ei.
Si nu numai cu ei. Ma regasesc intre fratii mei in Hristos si in alte confesiuni crestine, inclusiv ortodocsi.

De cand S-a descoperit Hristos in viata mea am avut parte de cele mai multe bucurii si impliniri duhovnicesti, iar cand I-am gresit si am pacatuit am avut parte de cele mai grele, apasatoare si urate momente. Cum se intampla asta? Odata ce am primit viata din Viata Lui, omul cel vechi din mine a murit iar omul cel nou a inviat la viata cea noua, plina, savuroasa, duhovniceasca. Nu stiu cum dar am inceput sa urasc lucrurile pe care inainte le iubeam si sa iubesc cele pe care inainte le ignoram. De atunci, zi de zi, ma adap din tot ceea ce este in Hristos: Cuvant, rugaciune, partasie frateasca. Atunci sunt implinit.

Acum intelegeti de ce ma tulbur fiind nevoit sa port astfel de dialoguri seci, sterpe, in care nu se regaseste lumina? Nu va suparati, nu generalizez. Eu sunt din alt cult si am intrat pe aceste sectiuni dedicate noua. Dar vreau, imi doresc sa ma bucur si sa impartasesc cu frati ortodocsi sau din alte confesiuni despre tot ceea ce face cinste numelui nostru de copii de Dumnezeu.