Marsul vietii la Paris (22 ian. 2012)

[konijiro]

Stii ceva,stiu mai multe cazuri de familii ce au >10 copii si nu a murit nimeni de foame!

Probabil nu mor de foame. Dar atingerea punctului de "stomac plin" e singurul lucru la care aspiram in viata, mai ales cand e vorba de copiii nostri?

Cum ramane cu educatia copiilor (ore de limbi straine, sport, muzica, arte), timpul de calitate petrecut cu ei si dedicat lor (ma indoiesc ca daca ai 10, ba chiar si 5, si ai un job normal, nu ai nici timp, nici energie de ei).

Deci, da, daca atunci cand e vorba de avut copii te intereseaza numarul, nu calitatea vietii pe care le-o poti oferi, te rog, fa tu 10. Un punct de vedere perfect valabil in Evul Mediu, unde daca te nasteai intr-o familie de tarani, faceai copii multi, sa te ajute la camp (plus ca multi dintre ei mureau de mici, asa arata viata cand "Dumnezeu era prezent in fiecare casa"). Cat despre aspiratii, da, ajungea daca aveai ce manca, mai mult nu isi dorea nimeni.

Eu prefer sa am unul sau doi, carora sa le ofer o viata de calitate si sansa de a deveni impliniti pe plan afectiv, educational si profesional. Nu de alta, dar traim intr-o lume unde poti sa oferi copiilor mult mai mult decat un stomac plin (cu paine si cartofi, in cazul unei familii medii din Romania, cu 10 copii).

Deci daca tu vrei 10, fa 10. Cei care vor 2, vor avea 2. Cei care nu vor, nu vor avea. Toti oamenii au drepturi egale cand e vorba de asta.

Crezi ca Dumnezeu nu ajuta?

Nu, Dumnezeu nu ajuta. Fa o excursie prin Africa si vezi cam ce ajutor da acolo, unde oamenii se inmultesc "crestineste" si nu au nici apa de baut.

Dar unde e necredinta,nici Dumnezeu nu e!

Sa inteleg ca ai fost tu pe peste tot in lumea asta unde oamenii au fost loviti de diverse nenorociri si le-ai evaluat (ne)credinta? Nu? Atunci de ce faci afirmatii din astea, cu caracter general?