E intotdeauna pacat sa minti?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Yasmina

Eu prefer sa mint decat sa ranesc pe cineva(care tot o agresiune subtila este).Imi asum acest risc de dragul celorlalti!

Asta e cu dus-întors. "A nu răni pe cineva" nu este un bun criteriu de discriminare a minciunii păcătoase de minciuna legitimă. Fiecare dintre noi a fost pus, poate de zeci de ori, în faţa situaţiilor de următorul tip:
Un prieten sau un cunoscut ne întreabă, să zicem: "doar nu crezi că împrejurarea că trăiesc necununat (ă) cu cutăricescu e un păcat ! Noi ne iubim, cum o să se supere Dumnezeu, care este iubire ?". Ei bine, cu tot riscul (ba chiar certitudinea) că răspunusul nostru sincer la asemenea întrebare va răni persoana care a întrebat, trebuie să dăm un răspuns sincer, iar a minţi ar fi un păcat străin. Păcatele străine sunt: a spune că nu este păcat ceea ce este, a împinge pe altul să păcătuiscă sau a face apologia păcatului. Sigur, orice adevăr poate fi formulat mai diplomatic sau mai oblu. Nu e absolut obligatoriu să spunem "după părerea mea, ceea ce faci este curvie clară". Putem să formulăm cu alte cuvinte ori să o luăm mai de departe, explicând că legitimitatea practicării vieţii sexuale nu este dată de iubire, ci de căsătorie. În esenţă însă, mesajul pe care suntem chemaţi să îl transmitem este: "acesta e un păcat, pe care nu e bine să îl mai faci". Până la urmă, ce înseamnă a-ţi iubi aproapele ? Înseamnă a avea grijă să nu îl contrariezi, sau înseamnă a-ţi păsa de sufletul lui şi a dori ca acesta să se bucure de părtăşia lui Dumnezeu ?