Au murit pentru libertatea noastra!

În prealabil postat de Raoul

Un subiect delicat,cu care eu nu prea sunt deacord. Lipsesc cateva aspecte:

1. In dembrie '89 NU a fost revolutie,a fost lovitura de stat!
2. Mi se pare prea tras de par termenul "si-au dat viata pentru libertate". De parca ar fi vrut vreunu sa moara... A iesit lumea in strada la gramada (efectul de turma specific),s-a deschis focul (evident,s-a tras la gramada) si care a fost sa moara,a murit. Acum ii face eroi ai revolutiei! De ce? Dintr-o banalitate?
3. Pana la urma pentru ce s-au "jertfit"? Pentru a avea parte de ce am avut dupa '89 si avem si in prezent? In cazul asta preferam sa nu fi iesit nimeni in strada,niciodata nu voi multumi cuiva ca a murit sau a luptat pt. ca eu sa am... ce sa am? Voi ce aveti? Vi s-a mai dat vreo casa,un loc de munca,si eu nu stiu? S-au oprit avorturile (al caror nr. chiar a depasit populatia tarii)? etc. etc.? daca raspunsul e "NU",atunci nu vad de ce i-as "venera" pe acei oameni. Chiar n-aveam nevoie de porcaria asta de democratie (chipurile).
4. Daca ei totusi au iesit in strada pt. ceva mai bun,acum de ce nu mai ies?? Deci "paradoxal" a pierit peste noapte tot patriotismul si dorinta de mai bine Prea bate la ochi,fara suparare.

Uite Raoul, voi incerca sa te lamuresc eu, macar o picatura.
Nu sunt erou al revolutiei, sunt in viata, o singura clipa era sa mor, cand caram o femeie impuscata in picior pe aleea spitalului, vreo 50 metri si in jurul nostru trageau dementii dintr-o macara de peste raul Dambovita. Trageau in noi, de sus. Noi nu eram "turma" de care ai pomenit, nu era acolo sugestia de grup, contagiunea colectiva de care vorbeai (cum te-au invatat savantii), eram doar doi oameni, unul impuscat si inconstient iar celalalt carind un trup muribund. Iar ei, baietii cinici proaspat rasi si mirosind a lavanda, se jucau probabil, se distrau...
Stii ce gandeam atunci? cand suierau gloantele langa noi, ca sareau realmente din ciment, sfasiau copacii... stii ce gandeam? Nimic.
Eram linistit, Raoul.
Ca la rugaciune, uneori, daca ti s-a intamplat sa experimentezi.
Stiam un singur lucru: ca femeia aceea trebuia sa ajunga la camera de garda, pentru a primi ajutor, in caz ca supravietuise.
Raoul, tinere roman, da-ti seama ca esti prins in capcana unora care nu ne vor binele. M-as bucura ca, in loc sa spui ce ai spus mai sus, sa gasesti putin timp sa te informezi. Pana nu afli cum au stat lucrurile atunci, e cu totul trist ca ai o asemenea pozitie.
As spune ca e o datorie sa cautam adevarul. Acesta e primul pas.