Biserica Crestina Universala

[vsovivi]

Păi dragostea e roz, întotdeauna... dragostea curată, e roz, dar nu mai ştiu să plâng... nu mai ştiu să văd roz... nu mai ştiu să aştept dimineaţa,

... şi încă ceva, e foarte deprimant că nu te mai cred.

Aşa că mă suiii la munte de supărare, ca să tai copacul... fin-că-s tare... supărat pe tine.

Dar şi aşa, prin atâta cer negru-gri, se vede musai şi luminiţa de la capătul tunelului, şi e roz, dacă e albă floarea albastră.