Despre viclenia sectantilor

În prealabil postat de Mihailc

Dragă Delia, abia acum observ acest text care-mi este dedicat, intercalat între altele adresate unor persoane cu care polemizezi, semn că în subconştientul tău mă asimilezi unei categorii cu care eşti în dezacord (glumesc !!!)

Ieşirile mele "cavalereşti" din ultima vreme, în afară de faptul că m-au pus într-o lumină proastă, sunt semne ale apusului unei perioade a vieţii care nici măcar n-a apucat să se manifeste. În termeni de "logistică" evanghelică pot vorbi despre un talant investit prost, irosit în orizontul posibilului.
Dialogul de pe acest topic l-aş putea numi, fără riscul de a greşi foarte tare, un ansamblu de monologuri circulare, din care cititorul dispus să-şi asume "asceza" parcurgerii lui integrale, va afla că oricâte eforturi ar face cineva în a demonstra adevărul teoretic al credinţei sale, nu poate penetra ceea ce Yannaras numeşte ingenios "credinţa tip turn de fildeş a siguranţei personocentrice ". E foarte clar că heterodocşii au un sentiment de siguranţă în interiorul unei ideologii religioase capabilă să ofere răspunsuri acceptabile la întrebări decisive ale existenţei, plus o psihologie (auto)indusă suficient de bine instalată pentru a servi ca fundal unei vieţi echilibrate şi împlinite. Dacă încerci să-i scoţi din acest adăpost ideologic, reacţionează într-un mod aproape identic cu o situaţie în care le este ameninţată viaţa, deci prin activarea instinctului de conservare. Un om aflat în pericol de moarte face orice pentru a-şi salva pielea: minte pe alţii, se minte pe el însuşi, se foloseşte de orice mijloc care l-ar putea sustrage pericolului iminent.
După părerea mea, discuţia cu AZ7&alţi rătăciţi de turmă a arătat limpede că ortodoxia are răspunsuri puternice la provocările venite dinspre "cioburile rezultate în urma exploziei ereziei protestante". Ba mai mult, ponciful cu largă circulaţie în mediul neoprotestant mai ales, cum că ortodocşii ar alcătui o masă de credincioşi incultă teologic, s-a demontat cu prisosinţă în conţinutul acestor dezbateri. În realitate, ortodocşii au demonstrat că au resurse inepuizabile de cultură, inteligenţă şi intuiţie inspirată, în pofida unor diferenţe evidente de accent şi de asumare a credinţei.

Mulţumesc pentru conferinţa domnului Pleşu. O ştiam dar am reascultat-o cu mare bucurie şi luare-aminte.
Sper să nu te fi supărat prea tare pentru o observaţie puţin riscată şi (cam prea) exaltată făcută într-un alt context!

Magistral, frate! Ai descris mecanisme pe care nimeni, pe forum, si putini in viata reala, indraznesc sa le aminteasca.