Papalitatea

[Erethorn]

Nu am facut o caracterizare, am pus o intrebare.

Oricum, chestiunea sta cam asa: Marea noastra problema atunci cand vine vorba despre primatul papal, si despre slujire in Biserica in general, fie ca este a Papei sau a ultimului preot, este ca ne raportam la aceasta slujire intr-o paradigma eronata, profund lumeasca si nicidecum crestina.

Noi punem problema autoritatii pastorale in termeni de "putere", si de "sefie". Impresia anticatolicilor aceasta este: ca Papa e "seful" catolicilor, si ca are "putere suprema" in Biserica Catolica. Probabil ca si majoritatea catolicilor tot asa privesc chestiunea.

Ori, dupa cum am spus, acest mod de a te raporta la slujirea pastorala e falimentar. Duhovnicul, preotul, episcopul, patriarhul, papa, desi au autoritate, nu sunt "sefi". Ei sunt pastori.

Pastorul nu mai e pastor atunci cand ajunge sa se vada pe sine drept "seful" oilor. Treaba lui e sa hraneasca oile, sa la adape, sa le gaseasca adapost, sa aduca oile razletite inapoi la turma. El slujeste oilor, si slujind oilor, slujeste Stapanului oilor, care l-a pus pastor.

Cu cat mai mare autoritatea, cu atat mai mare slujirea, pastorirea, responsabilitatea. Asta inseamna preotia, episcopatul, papalitatea: slujire, nu sefie. De aceea se mai numeste Papa si "servus servorum Dei".