Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[dobrin7m]

În prealabil postat de HoratiuM

Foarte bine. Mă bucur că ai ajuns să o simţi. Dar sunt unii cărora le-a fost dat să o şi gândească. Tu ai darul tău, altul are darul său. De ce vrei să încurci diversitatea darurilor? Sau a facultăţilor sufletului?

Apoi, să discerni tu însăţi dacă eu am devenit sau nu rob al minţii mele - mă tem că ţi-ai asumat o sarcină care-ţi depăşeşte competenţele. Cel puţin atâta timp cât dai chix la logica asta a noastră, "simplă", omenească despre care mi-ai tot spus cât îţi e de dragă.

Ca o fosta atee care a persistat in ratacire cativa ani buni, pot spune ca intai am gandit, apoi am inteles si apoi am simtit. E singura cale de la ateism la ortodoxism.

``Omul pe dinafară rămâne om, fiindcă pe dinăuntru este chip al păcatelor pe care le săvârșește. Toate gândurile și cugetările lui sunt strâmbate după contururile păcatelor făptuite.
„Dușmanul omului, casnicii săi”! El este de pe acum rob și face ceea ce îi poruncește stăpânul său, moare de acum din viața aceasta, fiind arvunit nefericirii veșnice.``
Parintele Stefan Schitul Lacu

Eu nu discern nimic. Eu invat. Atat.
Pacatul tau este increderea mare in judecata ta si in puterea mintii tale. Eu vad pacatul tau. Poate si altii il vad dar nu iti spun.
Dupa cum am invatat de la Parintele Stefan , omul pe dinauntru este chip al pacatelor sale. Si cu timpul devine rob pacatului sau. Asadar eu doar am tras o concluzie: esti rob pacatului tau, robul mintii tale.
Iisus Hristos ne invata: puneti toata increderea in Dumnezeu. Sfintii Parinti ne invata , puneti-va toata nadejdea in Dumnezeu. Lasati-va in voia Domnului si el stie toate frumos sa le randuie.

``Facă-se voia Domnului! Să se împlinească şi cu dumneavoastră voinţa Lui cea bună!
Aveţi credinţa şi întipăriţi-vă adânc în inimă că nu există nimic fără Dumnezeu, până în cele
mai mici amănunte. Toate sunt la El rânduite. Datoria noastră este să le îndreptăm pe toate
spre mântuirea sufletului şi să reţinem din toate foloase sufleteşti. În aceasta stă toată
înţelepciunea noastră. Dar cum să ne chivernisim pe noi, încă nimeni nu a descoperit cu de la
sine putere. Totul este ca un păienjeniş. Sărmanul om împleteşte şi iar împleteşte, dar suflă
Vântul şi le spulberă pe toate. Dar când ţese Domnul, totul e trainic! Este subţire, dar tare, ca
o frânghie. Fericit sufletul care se odihneşte în mâinile lui Dumnezeu! Ca un prunc la sânul
mamei, la fel se odihneşte sufletul sub acoperământul Domnului. Să înţelegi aceasta, ba mai
mult, să o simţi, este lucru anevoios. Dumnezeu să vă ajute! Cel ce cade cu durere la
Dumnezeu nu este uitat.`` Sfantul Teofan Zavoratul