Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[dobrin7m]

În prealabil postat de HoratiuM

Foarte bine. Mă bucur că ai ajuns să o simţi. Dar sunt unii cărora le-a fost dat să o şi gândească. Tu ai darul tău, altul are darul său. De ce vrei să încurci diversitatea darurilor? Sau a facultăţilor sufletului?

Apoi, să discerni tu însăţi dacă eu am devenit sau nu rob al minţii mele - mă tem că ţi-ai asumat o sarcină care-ţi depăşeşte competenţele. Cel puţin atâta timp cât dai chix la logica asta a noastră, "simplă", omenească despre care mi-ai tot spus cât îţi e de dragă.

Ca o fosta atee care a persistat in ratacire cativa ani buni, pot spune ca intai am gandit, apoi am inteles si apoi am simtit. E singura cale de la ateism la ortodoxism.

``Omul pe dinafară rămâne om, fiindcă pe dinăuntru este chip al păcatelor pe care le săvârșește. Toate gândurile și cugetările lui sunt strâmbate după contururile păcatelor făptuite.
„Dușmanul omului, casnicii săi”! El este de pe acum rob și face ceea ce îi poruncește stăpânul său, moare de acum din viața aceasta, fiind arvunit nefericirii veșnice.``
Parintele Stefan Schitul Lacu

Eu nu discern nimic. Eu invat. Atat.
Pacatul tau este increderea mare in judecata ta si in puterea mintii tale. Eu vad pacatul tau. Poate si altii il vad dar nu iti spun.
Dupa cum am invatat de la Parintele Stefan , omul pe dinauntru este chip al pacatelor sale. Si cu timpul devine rob pacatului sau. Asadar eu doar am tras o concluzie: esti rob pacatului tau, robul mintii tale.
Iisus Hristos ne invata: puneti toata increderea in Dumnezeu. Sfintii Parinti ne invata , puneti-va toata nadejdea in Dumnezeu. Lasati-va in voia Domnului si el stie toate frumos sa le randuie.

``Facă-se voia Domnului! Să se împlinească şi cu dumneavoastră voinţa Lui cea bună!
Aveţi credinţa şi întipăriţi-vă adânc în inimă că nu există nimic fără Dumnezeu, până în cele
mai mici amănunte. Toate sunt la El rânduite. Datoria noastră este să le îndreptăm pe toate
spre mântuirea sufletului şi să reţinem din toate foloase sufleteşti. În aceasta stă toată
înţelepciunea noastră. Dar cum să ne chivernisim pe noi, încă nimeni nu a descoperit cu de la
sine putere. Totul este ca un păienjeniş. Sărmanul om împleteşte şi iar împleteşte, dar suflă
Vântul şi le spulberă pe toate. Dar când ţese Domnul, totul e trainic! Este subţire, dar tare, ca
o frânghie. Fericit sufletul care se odihneşte în mâinile lui Dumnezeu! Ca un prunc la sânul
mamei, la fel se odihneşte sufletul sub acoperământul Domnului. Să înţelegi aceasta, ba mai
mult, să o simţi, este lucru anevoios. Dumnezeu să vă ajute! Cel ce cade cu durere la
Dumnezeu nu este uitat.`` Sfantul Teofan Zavoratul

[HoratiuM]

În prealabil postat de dobrin7m

Ca o fosta atee care a persistat in ratacire cativa ani buni, pot spune ca intai am gandit, apoi am inteles si apoi am simtit. E singura cale de la ateism la ortodoxism.

``Omul pe dinafară rămâne om, fiindcă pe dinăuntru este chip al păcatelor pe care le săvârșește. Toate gândurile și cugetările lui sunt strâmbate după contururile păcatelor făptuite.
„Dușmanul omului, casnicii săi”! El este de pe acum rob și face ceea ce îi poruncește stăpânul său, moare de acum din viața aceasta, fiind arvunit nefericirii veșnice.``
Parintele Stefan Schitul Lacu

Eu nu discern nimic. Eu invat. Atat.
Pacatul tau este increderea mare in judecata ta si in puterea mintii tale. Eu vad pacatul tau. Poate si altii il vad dar nu iti spun.
Dupa cum am invatat de la Parintele Stefan , omul pe dinauntru este chip al pacatelor sale. Si cu timpul devine rob pacatului sau. Asadar eu doar am tras o concluzie: esti rob pacatului tau, robul mintii tale.
Iisus Hristos ne invata: puneti toata increderea in Dumnezeu. Sfintii Parinti ne invata , puneti-va toata nadejdea in Dumnezeu. Lasati-va in voia Domnului si el stie toate frumos sa le randuie.

``Facă-se voia Domnului! Să se împlinească şi cu dumneavoastră voinţa Lui cea bună!
Aveţi credinţa şi întipăriţi-vă adânc în inimă că nu există nimic fără Dumnezeu, până în cele
mai mici amănunte. Toate sunt la El rânduite. Datoria noastră este să le îndreptăm pe toate
spre mântuirea sufletului şi să reţinem din toate foloase sufleteşti. În aceasta stă toată
înţelepciunea noastră. Dar cum să ne chivernisim pe noi, încă nimeni nu a descoperit cu de la
sine putere. Totul este ca un păienjeniş. Sărmanul om împleteşte şi iar împleteşte, dar suflă
Vântul şi le spulberă pe toate. Dar când ţese Domnul, totul e trainic! Este subţire, dar tare, ca
o frânghie. Fericit sufletul care se odihneşte în mâinile lui Dumnezeu! Ca un prunc la sânul
mamei, la fel se odihneşte sufletul sub acoperământul Domnului. Să înţelegi aceasta, ba mai
mult, să o simţi, este lucru anevoios. Dumnezeu să vă ajute! Cel ce cade cu durere la
Dumnezeu nu este uitat.`` Sfantul Teofan Zavoratul

Adică am schimbat câteva replici pe un forum şi deja ai reuşit să-mi vezi păcatele? Nici nu mă cunoşti şi începi să emiţi despre persoana mea păreri pe baza citirii în diagonală a replicilor mele şi pe baza unor erori de raţionament de gimnaziu? Scuză-mă că te întreb: tu ce fel de creştinism practici? Datul în boabe? Ghicitura în globul de cristal? Măi, dar ce de creştini iniţiaţi pe aici! Scrii câteva replici şi deja se oferă câte cineva să îţi facă biografia spirituală!

Voi chiar nu vă daţi seama de enormităţile pe care le emiteţi cu atâta nonşalanţă? Ce fel de duhovnic vă povăţuieşte să fiţi atât de "smeriţi" încât să faceţi asemenea predicţii şi să vă arogaţi asemenea cunoaşteri despre ceilalţi prin nişte biete replici pe internet?! Ţi-am spus eu vreodată ce păcate ai? Îmi eşti tu cumva duhovnic şi nu ştiu?

Eu unul nu ştiu ce păcate ai, dar pot să-ţi spun că ceea ce faci tu nu ţine de creştinism pentru că încalcă toate normele unei atenţii şi ale unui discernământ creştin care mai are o idee despre taina persoanei. Ce fel de dreaptă socotinţă posezi când asumi o asemenea (im)postură? Şi îţi închipui că dreapta socotinţă e compatibilă cu erorile în gândire? Sau cu ignoranţa filosofică şi teologică? Sau cu văzutul paiului din ochiul celuilalt prin bârna din ochiul tău? Sau cu judecarea celuilalt nu prin prisma a ceea ce are cu adevărat de spus, ci prin prisma vânătorii de narcisisme pe care o instrumentezi ca să-i "vezi" păcatele şi să arăţi cu slavă ce "discernământ laser" ai?

Eu zic că e cazul să încheiem schimbul acesta de replici pentru că devine pur şi simplu aiuritor.

În prealabil postat de HoratiuM

Adică am schimbat câteva replici pe un forum şi deja ai reuşit să-mi vezi păcatele? Nici nu mă cunoşti şi începi să emiţi despre persoana mea păreri pe baza citirii în diagonală a replicilor mele şi pe baza unor erori de raţionament de gimnaziu? Scuză-mă că te întreb: tu ce fel de creştinism practici? Datul în boabe? Ghicitura în globul de cristal? Măi, dar ce de creştini iniţiaţi pe aici! Scrii câteva replici şi deja se oferă câte cineva să îţi facă biografia spirituală!

Voi chiar nu vă daţi seama de enormităţile pe care le emiteţi cu atâta nonşalanţă? Ce fel de duhovnic vă povăţuieşte să fiţi atât de "smeriţi" încât să faceţi asemenea predicţii şi să vă arogaţi asemenea cunoaşteri despre ceilalţi prin nişte biete replici pe internet?! Ţi-am spus eu vreodată ce păcate ai? Îmi eşti tu cumva duhovnic şi nu ştiu?

Eu unul nu ştiu ce păcate ai, dar pot să-ţi spun că ceea ce faci tu nu ţine de creştinism pentru că încalcă toate normele unei atenţii şi ale unui discernământ creştin care mai are o idee despre taina persoanei. Ce fel de dreaptă socotinţă posezi când asumi o asemenea (im)postură? Şi îţi închipui că dreapta socotinţă e compatibilă cu erorile în gândire? Sau cu ignoranţa filosofică şi teologică? Sau cu văzutul paiului din ochiul celuilalt prin bârna din ochiul tău? Sau cu judecarea celuilalt nu prin prisma a ceea ce are cu adevărat de spus, ci prin prisma vânătorii de narcisisme pe care o instrumentezi ca să-i "vezi" păcatele şi să arăţi cu slavă ce "discernământ laser" ai?

Eu zic că e cazul să încheiem schimbul acesta de replici pentru că devine pur şi simplu aiuritor.

Horatiu draga, din pacate ai dreptate si cred ca ai reusit deosebit de bine sa faci o sinteza si sa descrii atitudinea userului dobrin7m.
Poate acum va fi si Ioan_Cezar inteles mai bine ( ca a fost si el intr-o situatie similara cu Horatiu, clasat si etichetat de acelasi user, care tot astazi se lauda ca nu a osandit pe nimeni ,niciodata si nici nu se simte vinovata cu nimic!!!!), vis-a-vis de comentariile ce denota lehamite,respectiv "no comment"-urile, lasate lui dobrin7m.

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu discern nimic.
Eu vad pacatul tau.

No comment.

[dobrin7m]

Daca trec pe strada si vad un om beat ii vad pacatul. cel al betiei.
Daca ma intalnesc cu un om si are tigara in coltul buzelor , ii vad pacatul. Acela al fumatului.
Toti vedem multe pacate oriunde intoarcem capul.
Toti vedem multe pacate la noi insine, dar e mai simplu sa nu recunoastem sau sa il coafam. Sa il aranjam in cuvinte sa dea bine.

Si nu e nevoie de spovedanie pentru asta.
Parintele Stefan din Sfantul Munte Athos ne invata ca omul in suflet capata chipul pacatului sau.
Staretul Tadei ne invata ca asa cum ne sunt gandurile asa ne este si viata. Iar daca un pacat este inradacinat in suflet fara doar si poate rabufneste si la suprafata.
Ceea ce scriem aici arata ceea ce suntem. Buni sau rai.
La baza cuvintelor scrise aici sta gandurile proprii.

Eu Horatiu nu iti stiu pacatele dar daca tu crezi despre tine ca ai unul singur adica acela al mandriei de sine pe care l-am vazut eu aici, te inseli singur. (asta spunand ca iti stiu pacatele cand eu am amintit doar de unul) ca pacatele omului sunt multe. Si asta nu o stiu vazundu-te pe tine Horatiu ci cunoscandu-ma pe mine.
Eu m-am luptat cu mandria si inca ma mai lupt cu ea. Asa cum ma lupt si cu firea mai iute a mea. Asadar cunosc mandria stiu cum arata.
Dar am invatat totusi rabdarea. vezi tu, m-ai facut mediocra, m-ai facut simpla in gandire, ca nu stiu filozofie, ca am erori in gandire , ca am ignoranta filozofica si teologica , ca am logica de gimnaziu, multe mi le-ai zis, dar eu am rabdat si le rabd si nu ma supar. Caci cum sunt, stie Dumnezeu. Asa ca nu ripostez la cuvintele astea. Fa-ma cum vrei , dar de credinta sa nu te legi.

Acum iti spun o pilda din pateric citata din memorie, nu mai caut acum exact citatul, dar daca trebuie am sa o fac. Sa nu o iei iarasi personal.
``Omul caruia ii vadesti pacatul daca e bland si cu suflet bun iti multumeste iar daca e rau si are sufletul stricat te ocaraste.``
Am invatat iarasi un sfat dat de Sfintii parinti citit in cartea ``1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca``.
Cand arati aproapelui ca greseste simte si se indreapta dar cand nu se indreapta si are suflet nesimtitor atunci sufletul lui e stricat de pacat.

Doamne ajuta!

[catalin2]

Am scris aici ce are legatura si cu acest topic: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=159

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Daca trec pe strada si vad un om beat ii vad pacatul. cel al betiei.
Daca ma intalnesc cu un om si are tigara in coltul buzelor , ii vad pacatul. Acela al fumatului.
Toti vedem multe pacate oriunde intoarcem capul.
Toti vedem multe pacate la noi insine, dar e mai simplu sa nu recunoastem sau sa il coafam. Sa il aranjam in cuvinte sa dea bine.

Si nu e nevoie de spovedanie pentru asta.
Parintele Stefan din Sfantul Munte Athos ne invata ca omul in suflet capata chipul pacatului sau.
Staretul Tadei ne invata ca asa cum ne sunt gandurile asa ne este si viata. Iar daca un pacat este inradacinat in suflet fara doar si poate rabufneste si la suprafata.
Ceea ce scriem aici arata ceea ce suntem. Buni sau rai.
La baza cuvintelor scrise aici sta gandurile proprii.

Eu Horatiu nu iti stiu pacatele dar daca tu crezi despre tine ca ai unul singur adica acela al mandriei de sine pe care l-am vazut eu aici, te inseli singur. (asta spunand ca iti stiu pacatele cand eu am amintit doar de unul) ca pacatele omului sunt multe. Si asta nu o stiu vazundu-te pe tine Horatiu ci cunoscandu-ma pe mine.
Eu m-am luptat cu mandria si inca ma mai lupt cu ea. Asa cum ma lupt si cu firea mai iute a mea. Asadar cunosc mandria stiu cum arata.
Dar am invatat totusi rabdarea. vezi tu, m-ai facut mediocra, m-ai facut simpla in gandire, ca nu stiu filozofie, ca am erori in gandire , ca am ignoranta filozofica si teologica , ca am logica de gimnaziu, multe mi le-ai zis, dar eu am rabdat si le rabd si nu ma supar. Caci cum sunt, stie Dumnezeu. Asa ca nu ripostez la cuvintele astea. Fa-ma cum vrei , dar de credinta sa nu te legi.

Acum iti spun o pilda din pateric citata din memorie, nu mai caut acum exact citatul, dar daca trebuie am sa o fac. Sa nu o iei iarasi personal.
``Omul caruia ii vadesti pacatul daca e bland si cu suflet bun iti multumeste iar daca e rau si are sufletul stricat te ocaraste.``
Am invatat iarasi un sfat dat de Sfintii parinti citit in cartea ``1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca``.
Cand arati aproapelui ca greseste simte si se indreapta dar cand nu se indreapta si are suflet nesimtitor atunci sufletul lui e stricat de pacat.

Doamne ajuta!

Te rog muuult: inceteaza, Dobrin!

Threadul acesta a devenit f neplacut de citit din cauza atacurilor la persoana.

Mi-am facut timp si am citit postarile lui Horatiu din urma sa vad de ce se inghesuie lumea sa-l umileasca de pe "dealul intelepciunii".

Exceptand povestirea lui antihristica, postarile lui sunt foarte interesante (nu inseamna ca sunt de acord cu ce spune, dar oricum sunt mult mai captivante decat sa citesti copy-paste-uri neintelese, folosite doar ca arme)! Nu cred ca merita atatea atacuri.

Eu chiar cred ca eun pacat sa iei cuvinte duhovnicesti si sa le folosesti pt a ataca pe altul de pe pozitia "infailibila" a sfinteniei, de care oricum toti suntem departe. Este ca si cum ai fura ceva ce nu-ti apartine (=autoritatea sfintilor) pt a lovi aproapele. Cuvintele duhovnicesti ne-au fost date pt a le gusta in liniste si a ne satura sufletul cu ele. Nu pt a le folosi impotriva aproapelui.

Din perspectiva mea (subiectiva, poate) el a dat dovada de mai multa onestitate decat cei care s-au apucat sa-i catalogheze mesajele fara a i le citi!
Daca suporti exercitiul sinceritatii asa cum afirmi, afla ca postarile tale mustesc de mult mai multa mandrie decat ale lui.
Macar daca ar fi pt simplu fapt ca NU ai raspuns mesajelor lui, nu ai indicat unde greseste in ceea ce afirma.. ci te-ai aventurat sa critici omul cu totul! Mai ales in ceea ce-l individualizeza pe el de ceilalti: inclinatia lui spre rigoare intelectuala.

Oamenii sunt foarte diferiti, daca el este o fire analitica si inclinata spre speculatii filosofice, asta nu ineamna ca, ce sa spun, nu poate ajunge la mantuire. Dumnezeu are mijloace sa ajunga la inima fiecaruia.
Aceasta este structura intelectuala a lui Horatiu, iar daca se smereste si il cauta din toata inima pe Hristos, fara indoiala ca Acesta se va face cunoscut.

Mai ales ultima fraza pe care ai scris-o.. Tu nu intelegi ca jignesti omul grosolan? Ce pacate evidente are sa-l pui la colt in halul acesta?
Ai luat binecuvantare de la duhovnic pentru ceea ce faci?

În prealabil postat de anna21

Te rog muuult: inceteaza, Dobrin!

Threadul acesta a devenit f neplacut de citit din cauza atacurilor la persoana.

Mi-am facut timp si am citit postarile lui Horatiu din urma sa vad de ce se inghesuie lumea sa-l umileasca de pe "dealul intelepciunii".

Exceptand povestirea lui antihristica, postarile lui sunt foarte interesante! Nu cred ca merita atatea atacuri.
Din perspectiva mea (subiectiva, poate) el a dat dovada de mai multa onestitate decat cei care s-au apucat sa-i catalogheze mesajele fara a i le citi!
Daca suporti exercitiul sinceritatii asa cum afirmi, afla ca postarile tale mustesc de mult mai multa mandrie decat ale lui.
Macar daca ar fi pt simplu fapt ca NU ai raspuns mesajelor lui, nu ai indicat unde greseste in ceea ce afirma.. ci te-ai aventurat sa critici omul cu totul! Mai ales in ceea ce-l individualizeza pe el de ceilalti: inclinatia lui spre rigoare intelectuala.

Oamenii sunt foarte diferiti, daca el este o fire analitica si inclinata spre speculatii filosofie, asta nu ineamna ca ce sa spun, nu poate ajunge la mantuire. Dumnezeu are mijloace sa ajunga la inima fiecaruia.
Aceasta este structura intelectuala a lui Horatiu, iar daca se smereste si il cauta din toata inima pe Hristos, fara indoiala ca Acesta se va face cunoscut.

Mai ales ultima fraza pe care ai scris-o.. Tu nu intelegi ca jignesti omul grosolan? Ce pacate evidente are sa-l pui la colt in halul acesta?
Ai luat binecuvantare de la duhovnic pentru ceea ce faci?

Eu iti multumesc Anna pentru interventie. Tu ai un cuvant greu de spus pe acest forum si sper ca acum sa inteleaga toata lumea, de la ăl mai mic la ăl mai mare, EXACT ce trebuie inteles !!!

În prealabil postat de anna21

Exceptand povestirea lui antihristica, postarile lui sunt foarte interesante

De ce o numeşti antihristică? Eu nu am văzut nicio referire de genul ăsta. Era doar ideea unui Hristos care Se dăruieşte tuturor, şi, prin urmare, într-o mai mică măsură ar putea ca şi alţii, în afara ortodocşilor, să beneficieze de lumina lui. Asta se poate discuta. Însă nu e deloc îndreptată împotriva Mântuitorului.

[anna21]

În prealabil postat de N.Priceputu

De ce o numeşti antihristică? Eu nu am văzut nicio referire de genul ăsta. Era doar ideea unui Hristos care Se dăruieşte tuturor, şi, prin urmare, într-o mai mică măsură ar putea ca şi alţii, în afara ortodocşilor, să beneficieze de lumina lui. Asta se poate discuta. Însă nu e deloc îndreptată împotriva Mântuitorului.

La aceasta intrebare pot raspunde in multe feluri, voi raspunde totusi cui cuvintele altcuiva.. sper sa ma fac inteleasa.

In acea povestire care cred ca este compusa chiar de catre HoratiuM, se porneste de la urmatoarele premise expuse de Horatiu in alta postare.
Redau:

În prealabil postat de HoratiuM

1. Păi, dacă Sf. Pavel spune în Romani 2:14-16 că Neamurile au scrisă Legea în inimile lor şi că, deci, deşi n-au auzit de Hristos, ele vor răspunde la Judecată după normele inimii lor şi vor putea, în consecinţă, să se mântuiască doar prin atât (Romani 2:12 şi 2:13), atunci îţi întorc întrebarea: „La ce a mai venit Hristos la atâtea sute de mii de ani după primul om care a existat cu Legea în inimă şi se va fi putut mântui prin aceasta doar?”

2. Complicată logica asta, aşa-i? Dar hai să mergem mai departe. Să-i vedem pe evrei. Să-i vedem pe Avraam, pe Israel, pe Iosif, pe Moise, pe David, pe Solomon — ei erau într-o situaţie încă şi mai bună, ba chiar privilegiată de vreme ce legea lor a fost dată de Dumnezeu Însuşi. S-au mântuit ei toţi, aceştia sau nu? S-a mântuit Moise? Dar Avraam? Evident că da (Luca 16:19-31). Nu le era destul această lege pentru a se mântui? Se pare că nu. Se pare că Hristos trebuia să vină oricum. Dacă în Nirvana, după tine, nu e mântuire şi e nevoie de Hristos, iată că la evrei era mântuire — dar şi aici e nevoie de Hristos. Deci criteriul tău s-a năruit.

3. Şi atunci ce înseamnă asta? Înseamnă că mântuire există oricum, în principiu, în orice cultură (sau, măcar, în marea majoritate). Dar, cu toate acestea, Hristos trebuie, totuşi, să vină. Cum aşa? De ce mai este El necesar? Simplu, pentru că El este condiţia de posibilitate a mântuirii prin orice cultură. Pentru că El aduce mântuirea nu aici pe pământ — altfel nu am mai muri, ci am trăi în Rai — ci în Cer. Fiecare cultură are Legea în ea însăşi sub o formă sau alta, căci Legea se dă în multe feluri (Legea în sine, aşa cum este ea cu adevărat, este în Cer, nu pe pământ; astfel că fiecare cultură întruchipează o înfăţişare din infinitele înfăţişări pe care Legea infinită le are). Însă Cel Care face eficientă Legea în Cer, factual şi obiectiv, pentru orice fel de cultură particulară şi istorică de aici de pe pământ, este Hristos. Abia atunci Legea fiecărei culturi îşi revelează universalitatea pe care o conţine (dacă şi atâta câtă o are) şi este, prin aceasta, făcută în această deplinătate părtaşă la mântuire.

4. Dacă ai fi un fel de creştin înainte de Hristos şi ai crede în Hristos înainte de venirea lui (aşa cum au cunoscut, în chip minunat, aceste lucruri David sau Moise sau Ilie sau dreptul Simeon), ai avea nevoie de venirea concretă, întrupată a lui Hristos sau nu? Evident că da. Prin urmare, nu e destul să crezi în El şi să ai Legea, e nevoie şi ca El să vină cu adevărat, concret. Atunci între a crede în venirea lui Hristos, în El şi în Legea pe care El o plineşte, pe de o parte, şi venirea Lui efectivă, pe de alta, este o anumită diferenţă. Datorită acestei diferenţe este posibil (şi nu doar posibil) ca şi alte culturi să se împărtăşească de Lege, adică de Cuvânt, fără să ştie, adică fără să cunoască în adevăr nemijlocit dogmatica şi Crezul, de pildă. După cum un om din afara creştinismului Îl poate purta în inimă pe Dumnezeu fără să fi auzit vreodată de Hristos sau de Sfânta Treime. („Dacă deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?” Romani 2:26)

Eu nu am o pregatire teologica suficienta pt a-ti raspunde punctual la toate problemele ridicate de tine (poate nu o voi avea niciodata), dar voi comenta cateva din lucrurile pe care le-ai scris mai sus si pe care-ti fundamentezi credinta mantuirii in toate culturile - exprimata in acea povestire (daca gresesc.. eu expun aici ceea ce inteleg eu, potrivit puterilor mele):

1. Chiar daca neamurile au Legea inscrisa in inimile lor, aceasta lege nu le asigura mantuirea (dupa cum s-a spus in multe alte parti in NT ca NU te mantuiesti prin lege! - adica nici macar prin legea iudaica, cu atat mai putin prin cea a constiintei).
Judecata este una, mantuirea este alta. Mantuirea o aduce numai si numai Hristos, fara El nu exista mantuire pt nimeni.

2. Cei pe care ii numesti s-au mantuit, dar NU prin Lege, ci prin Hristos. Dupa cum stii, Hristos a coborat in iad si a luat toti dreptii de acolo.
Ca unii stiau de venirea Mantuitorului si-L asteptau.. asta este cu totul altceva. Dar s-au mantuit tot prin Hristos (nu prin altceva) -(cade comparatia cu nirvana.)

3. Hristos este unica posibilitate a mantuirii.. f bine ai spus. Dar nu PRIN orice cultura.
Chiar daca ar exista o lege nescrisa dar prezenta in constiinta oamenilor, aceasta lege NU se identifica cu cultura. Si nici macar nu se reflecta in cultura!
Pot fi date foarte multe exemple de credinte/reguli/obiceiuri care nu numai ca sunt absurde dpdv logic, ci sunt crude, inumane.. in nici un caz nu ar putea reflecta o lege dumnezeiasca. (practica sati in India, circumcizia feminina, fetitele mirese, uciderea femeii violate la musulmani si in general honor killings etc...).
Nu se poate gasi o legatura intre culturile majoritatii popoarelor pagane si o lege divina pusa in inimile lor. Sunt lucruri complet separate!

Dimpotriva, dupa cum citim in Psalmi ca dumnezeii neamurilor sunt draci.. este clara originea multor credinte si practici necrestine. Cat si concluzia ca nu duc spre mantuire.

4. Omul care este luminat de harul dumnezeiesc desi el nu traieste in tara crestina.. acesta este un caz cu totul aparte. Nu pot sa spun ca nu exista, dar cred ca tine mai mult de domeniul miraculosului.
Si asta nu este pt ca sunt eu aroganta si rea. Este un fapt.

Daca ortodoxia este firea omului (cuvintele par. Rafail Noica), este chiar sensul existentei noastre, este singurul adevar si hrana noastra sufleteasca.. atunci cei care traiesc departe de ortodoxie sunt ca locuitorii tarii indepartate in care traia fiul risipitor: sunt slujitori (la draci, fara suparare, verifica explicatia parabolei fiului risispitor), sunt flamanzi si se hranesc cu gunoaie (adica nu au o hrana adecvata pt cresterea lor spirituala), sunt in suferinta profunda.
Cand cineva se mantuieste acolo.. nu este datorita acelei credinte, in nici un caz.
Credintele pagane impiedica ajungerea la cunoasterea adevarului. Ele impiedica adesea tocmai vocea plapanda a constiintei.
Exprimarea corecta este "se mantuieste desi a trait in conditii vitrege", sau se mantuieste in pofida credintei in mijlocul careia a trait".. etc
(nu putem spune ca se mantuieste PRIN o cultura sau alta.. nu)

Asta presupunand ca mantuirea este posibila oriunde.
Asta Dumnezeu o socoate.

Ce este evident este ca nu te poti mantui prin altceva decat prin Hristos.
Nu prin "culturi".

Si atunci o raportare onesta fata de cei din afara ortodoxiei ar fi grija fata de ei. Pentru ca sunt intr-o suferinta spirituala (chiar daca ei nu stiu asta).
Dar asta nu inseamna sa afirmi ca credinta lor este mantuitoare. Pentru ca NU este.


Nu mai insist.
De aceea eu cred ca acea poveste este antihristica. (mai am si alte argumente, dar am vrut sa ma refer mai mult la postarile lui Horatiu).