Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Tradiție1, ce spui dumneata mai sus e totuna cu concluzia scolasticii.
Daca judeci credința cartezian, ea nu poate să conducă la cunoaștere. Dacă o iei bisericește, atunci credința este începutul oricărei cunoașteri cu adevărat folositoare. Pentru că credința deschide calea către cultura inimii și la simțirea înțelegătoare.
Oricum, interesată discuție ai deschis aici și sper să nu fie abandonată curând!
|
Ca să începem să progresăm în cunoașterea reală, cea directă, trebuie să considerăm nule toate convingerile noastre. Dacă plecăm de la niște dogme sau convingeri, ele se vor constitui un obstacol în calea cunoașterii directe. Dacă dogmele corespund adevărului, vom obține confirmarea prin această cale de cunoaștere practică (neteoretică). Credința bisericească e o piedică în calea adevăratei cunoașteri, ca și orice altă doctrină prestabilită. Prin asta nu neg neapărat învățătura bisericească; teoriile pot fi sau nu adevărate dar chiar dacă sunt adevărate nu ne ajută la mântuire. Mântuirea se construiește numai prin cunoașterea ce vine prin "vedere", prin experiență directă. Oamenii vorbesc atât de mult despre Dumnezeu dar am impresia că se preocupă atât de puțin să-L cunoască, să pătrundă tainele existenței absolute și asta nu poate veni decât din faptul că nu cred cu adevărat în existența Lui sau în caracterul Lui de Persoane, adică de Ființă rațională vie care acționează potrivit propriei voințe.
01.02.2011, 21:12:21
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode