Maria, daca acceptam termenul de infailibil, il raportam la Biserica si nu la o persoana din ea.  
 
In definitia Conciliului I din Vatican, de la 1870, se spune : "Invatam  si declaram ca definitie de credinta revelata de Dumnezeu, ca atunci  cand pontificele roman vorbeste de la catedra (ex cathedra), adica  atunci cand, indeplinind slujirea sa ca pastor si invatator al tuturor  crestinilor, in baza puterii sale apostolice, defineste invatatura  relativa la credinta si morala, toata Biserica trebuie sa considere ca  el prin puterea dumnezeiasca, incredintata lui in persoana lui Petru,  poseda acea infailibilitate pe care dumnezeiescul Mantuitor a binevoit  sa o dea Bisericii Sale pentru definirea invataturii referitoare la  credinta si morala si ca de aceea aceste definitii ale pontificelui  roman sunt neschimbabile prin sine, nu prin consimtamantul Bisericii". 
 
Ceea ce deranjeaza e faptul ca nu se spune ca papa are infailibilitate in decizii menite sa pastreze  revelatia, ci in orice fel de decizii referitoare la credinta si  morala. Aceasta inseamna ca papa este izvorul unor invataturi, care se  adauga la cele ale revelatiei de la inceput, sau le copleseste pe  acelea, dupa cum afirma cineva. 
 
Ortodoxia nu poate accepta infailibilitatea papala, pentru ca ea afirma ca o parte nu poate fi superioara intregului (Bisericii).
		 
		
		
		
		
		
		
		
		
			
			
			
			
				 
			
			
			
			
			
			
			
				
			
			
			
		 
	
	 |