Este permis intr-o casatorie?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Fani71

Cred ca ideea ca noi, laicii, am fi toti niste copilasi carora preotii si episcopii ar trebui sa ne spuna in fiecare clipa ce trebuie sa facem, este o ispita. Atat catolica, cat si ortodoxa, de altfel.

În ce sens, o ispită ? O ispită este o ocazie de a cădea. Cum poate să cadă cineva socotindu-se copil în raport cu cei care au abilitatea de a învăţa în Biserică, preoţii şi episcopii, şi cărora din acest motiv le mai spunem şi "părinţi" ?

Eu cred că ispita este exact în cealaltă parte. În a socoti că noi le ştim cel mai bine pe toate. Ori a socoti că Biserica nu operează cu porunci, ci numai cu sfaturi a căror încălcare ar putea avea consecinţe sau ar putea să nu aibă consecinţe. Ceva cam ca "copilul mamei, s-a lăsat răcoare, poate că ar fi bine să mai pui o haină". Într-un astfel de caz, ascultarea e opţională. Dacă nu ascultăm, am putea răci sau am putea să nu răcim. Chiar şi dacă răcim, la urma urmei nu e ceva, în general, grav.
Dar nu aşa stau lucrurile în ceea ce priveşte poruncile Bisericii. Cine nu le ascultă, în mod sigur se va îmbolnăvi. Iar boala va fi mai grea decât o simplă răceală.
De aceea, zic: în raporturile noastre cu Dumnezeu şi cu Biserica Sa, mai bine să fim precum copiii, decât precum adolescenţii. Precum Gică Contra.
Părerea mea.