![]() |
![]() |
|
#11
|
|||
|
|||
![]()
Iisus nu i-a iertat. Dar Vaticanul a cautat sa circumscrie raspunderea sacrilegiului comis numai la acuzatorii lui directi de atunci, absolvind tot restul Israelului de implicatiile acestei Faradelegi. Dar pentru ca blestemul cu care s-a blestemat norodul a fost rostit de batrînii sinedriului, de preoti si de mai marele preot, el a cazut asupra întregului popor si nu numai a celor de fata. Iar daca ar fi sa se faca azi un sondaj printre rabinii, carturarii si batrînii acestui popor, cu privire la hotarîrea luata de înaintasii lor fata de Iisus, crede oare Conciliul Vaticanului ca s-ar desolidariza ei de acea hotarîre sau ca ar contesta consecintele acelui blestem arhieresc?
Iata de ce, evreilor care vor sa primeasca botezul credintei ortodoxe, Biserica le cere, pe temeiul Traditiei, ca la prima cateheza sa se faca, între altele, urmatoarele lepadari, cuprinse în Evhologhiu: Ma lepad de toata credinta iudaica si blestem toata hula lor pe care o au asupra Domnului Iisus Hristos, asupra Preacuratei Maicii Sale asupra tuturor Sfintilor si asupra tuturor crestinilor. Ma lepad de cele ale legii vechi, ca de cele ce acum au trecut, si de alte obiceiuri evreiesti, cele de Dumnezeu hulitoare, si de blestemata lor carte, Talmudul, precum si de toate talmacirile acestuia, si le blestem pe ele. În afara absolvirilor pe care Catolicismul le-a acordat evreilor pentru starea de pacat în care se afla fata de Hristos, Biserica Romei a întreprins si alte actiuni deosebit de vinovate, ca orientare spirituala si canonica, privind relatiile dintre Crestinism si iudaism. În luna august 1968, a avut loc în America Latina, la Bogota, prima reuniune la scara continentala între catolici si evrei, cu participarea a 27 de personalitati, printre care si cardinalul Raul Silva Henriquez de Santiago de Chile, dimpreuna cu mai multi episcopi. Cu aceasta ocazie s-au formulat o serie de concluzii mai importante. În ceea ce priveste comunitatile religioase, reuniunea a recomandat o colaborare cît mai strînsa între organizatiile evreiesti si cele crestine, hotarînd, între altele: Sa se desfasoare o lucrare comuna, pe cît posibil mai extinsa si unitara, a celor doua confesiuni religioase fata de necesitatile umane; sa se încurajeze tinerea reciproca de cursuri, de seminarii si conferinte, pe tot cuprinsul continentului latino-american, pe teme specifice, sustinute de teologi evrei si crestini, care sa-si expuna propria religie si cultura etc. Între temele propuse figureaza: Israelul si locul sau în teologia evreiasca; Mîntuirea în crestinism si în iudaism; Ateismul etc. Dar reuniunea de la Bogota a mai hotarît: Revizuirea cartilor de texte ale catehismelor, ale manualelor de rugaciuni, ale dictionarelor si enciclopediilor pentru a elimina orice forma de prejudiciere reciproca; promovarea, în ambele comunitati, a cunoasterii liturghiilor respective; participarea evreilor si a crestinilor la rugaciuni în comun, servindu-se de Tanas (Vechiul Testament). În acest scop, textele biblice si de rugaciuni vor fi alese cu grija pentru a se elimina pasajele care se pot preta la controverse, iar pentru rugaciunile în comun va fi preferabil sa se utilizeze alte formulari decît acelea pe care le comporta în mod obisnuit liturghia[13]. Prin asemenea initiative, devenite acte normative pentru Biserica Catolica, se nesocotesc cu totul canoanele apostolice care interzic, sub pedeapsa caterisirii si a afurisirii, pe acei clerici sau laici care ar face rugaciuni împreuna cu ereticii sau cu cei înlaturati din obstea crestinilor[14]. Daca aceasta actiune este oprita si condamnata de Biserica, cu cît mai grav este faptul ca asemenea rugaciuni si formulari din Vechiul Testament se oficiaza nu cu ereticii, care sunt totusi crestini, ci cu evreii talmudisti, desconsiderînd canoanelor ecumenice si, mai mult, cu binecuvîntarea oficiala a Bisericii! Cît despre revizuirea cartilor de texte ale catehismelor, manualelor de rugaciuni etc., în vederea eliminarii oricarei forme de prejudiciere reciproca, aceasta înseamna schimonosirea credintei crestine în scopul de a fi pe placul mozaismului, adica al "Sinagogii Satanei", înseamna a rastalmaci Predaniile Sfintilor Parinti si a perverti duhul credintei crestine! În urma initiativelor luate în America Latina, se constata ca relatiile dintre Biserica Catolica si iudaism au devenit, între timp, mai strînse si mai organizate. În decembrie 1970, a avut loc la Vatican o prima întîlnire între reprezentantii Comitetului International Evreiesc pentru Consultari Interreligioase, membrii Secretariatului pentru Unitate si alti delegati ai Bisericii Catolice. Reuniunea, care a fost inaugurata de cardinalul Willebrands, a studiat un proiect de organizare a raporturilor dintre Biserica Catolica si iudaism. A fost instituit un Comitet de legatura, cu cîte 5 membri, ca reprezentanti pentru fiecare din parteneri. De atunci exista o strînsa colaborare între cele doua organisme, desi chiar de la bun început reprezentanta evreiasca a precizat ca toate chestiunile care îi privesc pe evrei si iudaismul au un aspect religios, si deci traditional iudaic[15]. A saptea reuniune a Comitetului de legatura dintre reprezentanta catolica si cea evreiasca s-a tinut la Madrid, în 1978, unde s-a discutat legea pentru prozelitismul misionar, votata de Knesset, la Ierusalim, în acelasi an. Dar ce legatura poate avea Hristos cu Antihristul? Caci atitudinea iudaizanta, adoptata de Biserica Romei, pune din nou în actualitate cîteva puncte fundamentale programate de Francmasonerie: Misiunea cea mai importanta a Francmasoneriei este sa glorifice iudaismul (revista francmasonica Symbolisme, iulie 1928). Francmasoneria vrea sa fie Super-Biserica, Biserica aceea care le va reuni pe toate (Bulletin du grand Orient, nr. 37); Scopul nostru final este distrugerea pentru totdeauna a catolicismului si chiar a ideii crestine (citat din La revelation, Mgr. de Ségur). În vederea distrugerii Catolicismului, gruparea secreta Haute vente urmareste disparitia puterii temporale a papilor si coruperea Bisericii Catolice[16]. |
|