Cum a aratat Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica absurditatea geocentrismului

[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Cele patru braţe din Eden erau deci trei: Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe. Dar Biblia găseşte patru-patru (poartă-n casă): Fison, Gihon, Tigru şi Eufrat. Adică, un pic mai hacana, mai la sud-est, aproape de Golful Piersic.
Vorba lui Vsovivi: "bârna e mare pentru unii"... şi de aia văd ei doar trii braţe în loc de patru.

Draga mea AngelicaKroner,

Uite aici vedere din satelit a brațului Tătaru ce stătea ascuns ca un Tigru, și care împreună cu brațul Chilia formează niște ochelari identici cu ochelarii de pe ceafa cobrei ca să vadă bine cei ce scot la alții paiele din ochi și să se mire apoi cum de n-au scos mai înainte bârna din ai lor proprii.

Ce spui bade? Păi de ce nu citeşti mai bine ca să vezi? sau ai probleme cu bârna, că ţi-a intrat în amândoi ochii?

Pildele lui Solomon, cap.8:
31 Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.

Şi ce zice preotul în Vinerea Mare?

"Astăzi a fost spânzurat pe lemn
Cel ce a spânzurat pământul pe ape!"

Sau la matale şi la toţi pucioşii pe care-i lingi 24 de ore pe zi, pământul este pătrat? Iar soarele şi luna se fugăresc unul pe altul numai pe deasupra, nu şi pe dedesubt?

și uite aici despre rotundul pământului.

Iar dacă pământul a ieșit din ape și șade pe ape cine a zis și a scos că rezultă din texte că e glob? Păi nu e glob ci șade pe ape așa cum zici că zice la liturghie în Vinerea Mare, deci Pământul care a ieșit din ape șade pe ape, iar păturile de aer și norii ce se află deasupra apelor de sub Cer și deasupra Pământului ce a ieșit din ape și șade sub Cer, spânzurat pe ape sunt straturi ca niște pături și fac să aibă razele incidente unghiuri de reflexie și refracție; iată deci că nu e glob așa cum mint savanții ci rotundul pământului semnifică lume, zonă locuibilă.

Și dacă ar fi așa atunci unde s-ar mai fi înălțat Domnul tocmai astăzi? căci Astăzi sărbătorim Înălțarea Domnului la Cer, deci cum se putea înălța dacă lucrurile erau relative!

Deci toată Creația e o inimă cu Duhul lui Dumnezeu în ea umblând pe ape și cu forma asemănătoare cu a unui ochi drept, ochiul Cel drept al Lui Dumnezeu. Cine crede crede, iar cine nu, nu, și o să se lase înșelat de savanți și de creștinii care i-au crezut pe savanți, pentru că ei erau aristocrați și se dădeau înțelepți pentru socotelile lor cusute cu ață albă.

Căci au zis că pământul ca un glob se învârte în jurul soarelui, dar pământul ce șade pe apele de sub cer deși pare neverosimil, iată că are o suprafață plană, puternic denivelată, și pe deasupra, pe tărie, aleargă soarele și luna în timp ce stelele aleargă pe firmament. Simplu și frumos, iar păturile de aer și unghiul de reflexie și refracție, ce uneori ajung critice, sunt responsabile pentru că vedem că soarele și luna răsar de jos sau apun jos și ajung uneori la eclipse crzând noi că se interpune pământul între lună și pământ, dar nu se interpune nimic ci e un fenomen ce apare datorită maximelor unghiurilor de reflexie și refracție, căci Luna este Luminată de Soare niciodată direct ci totdeauna ca-ntr-o magică oglindă, plană, formată din păturile de aer așezate pe pământ, căci Luna e luminată de Soare doar la eclipsa de Soare, pentru o clipă, atunci când e faza maximă.

Deci iată Adevărul simplu și frumos.

De la Glodeni a luat pământ și așa l-a făcut pe om pe Adam și apoi pe Eva din coasta sa luată pe când dormea căci adusese somn peste Adam... iar apoi l-a dus spre răsărit la Pătlăgeabca unde a sădit o grădină în Eden, care era un Rai al desfătării și acolo l-a așezat pe Om, Domnul. Dar de ce l-a pus acolo? Din dragoste, căci Domnul l-a iubit pe Omul pe care l-a creat. Dar omul nu l-a iubit pe Domnul ci s-a îndoit de dragostea și bunătatzea lui Dumnezeu, folosindu-se de pretextul iubirii ca să păcătuiască și să se lepede și să se nemulțumească, nu pentru altceva decât pentru duhul minciunii măririi de sine și al întietății... așa cum săvârșind păcatul au căzut sub toată zidirea împreună cu îngerul cel mai înalt, căzând în întunericul răutății mândriei minciunii.