Omul cel mai feroce animal de pe Terra

În prealabil postat de lareine

S-ar putea spune, in urma acestor posturi ca nici tu nici eu nu stim sigur, dar credem, nu? :P Fiecare pe-a lui.
E ciudat ca suntem destul de destepti sa sondam trecutul si viitorul, prin puterea imaginatiei si abstractizarii (care e mai mult decat invatzatul din greseli si conditionare) dar suntem blocati iremediabil in prezent. Suntem in stare sa ne imaginam si poate chiar sa punem pe hartie Big Bang-ul, dar niciodata nu vom sti, prin metode empirice, evidence-based, cum s-a "simtit", concret si ce a fost inainte de el. Ne putem imagina si chiar pune pe hartie un univers cu 14 dimensiuni, insa nu il putem experia direct.
Stiinta nu e o chestiune de credinta, ci de testare a realitatii. Lansam teorii care se verifica sau nu iar daca s-au verificat, asta nu inseamna decat ca am ajuns sa intelegem o mica felie din realitate.
Indiferent de cele doua stari cuantice posibile ale matzei lui Schrodinger, starea ei cuantica _absoluta_, chiar in momentul in care se teoretiza pe seama ei, era doar una. Stiinta nu o sa poata niciodata sa cuprinda absolutul realitatii, intotdeauna vor fi lucruri care ii vor scapa tocmai din cauza ca noi, cat timp suntem in invelisul asta, nu putem experia direct lucrurile pe care le presupunem/imaginam.
Asa ca oricat de fascinanta ar fi, are limitele ei iar noi suntem facuti sa sarim gardul.

Lasind la o parte faptul ca nu se poate vorbi de o stare cuantica absoluta a mitei pina cind aceasta nu e observata, e corect.
Stiinta nu pretinde altceva. Pretinde insa ca e cel mai bun instrument pe care omul il are, singura sansa de a intelege ceva din ceea ce ne-a format.
Noi nu sintem facuti cu un scop, cu atit mai mult nu sintem facuti sa sarim vreun gard.