Morala crestina vs morala atee

În prealabil postat de gelu_motanelu

Nu am nimic impotriva, doar ca ar exista o "scurtatura" daca unii dintre hamsteri si-ar reprima pornirile canibale si nu si-ar mai manca puii. Unii poate ca ar face-o de dragul "drepturilor copiilor", dar altii poate ca o fac pentru ca ar crede ca e rau si ii pedepseste stapanul daca i-ar manca. Oricum ar fi, in numele unei credinte (sustinerea unui drept eu o clasific tot la credinte).

Sigur, daca vorbesc de "scurtatura", presupun implicit existenta unui "scop", caci nu exista scurtatura daca nu vreau sa merg nicaieri. Am impresia ca aici este diferenta esentiala intre credinta si ateism. Credinta postuleaza un scop (sa fie bine in lume, sau sa ajungi intr-un rai real sau inchipuit, sa-ti minimizezi suferinta) si, avand un scop, poate vedea "scurtaturi" spre acel scop --- fapte bune, mila, omoara necredinciosii, post, in fine, ceva acolo. Ateismul presupune acceptarea totala a arbitrariului, deci lipsa oricarui scop definit dinainte. Inclusiv dorinta genei egoiste de a-si inmulti descendentii este pur arbitrara, sau in cel mai bun caz este doar o lege implacabila a universului. Si atunci un ateu pur nu poate avea preferinte, fiindca n-are un scop, sau fiindca accepta ca e supus unei legi implacabile. Este in postura unei pietre care nu se misca fiindca se gandeste "ce rost ar avea sa ma misc?"

Aproape corect. Dar exemplul de mai sus iti arata cum arbitrariul (aparitia aleatoare a unor gene "morale", care impiedica animalul sa-si manince puii) impreuna cu timpul duce la o anumita inclinatie a comportamentului unei specii. Ceea ce se poate verifica experimental, dovedind predictiile evolutionismului.
Nu exista o dorinta a unei gene, nici macar arbitrara. Pur si simplu ea dispare daca nu este adaptata.
Eu pot avea preferinta pentru ca eu pot sa imi definesc un scop. Chiar daca sint constient ca definirea unui scop nu are nici un scop. :)
Natura, prin arbitrar si curgerea timpului, poate crea iluzia unui scop.