Despre manie

[cris]

În prealabil postat de Fani71

Pai eu nu propuneam nimic. Ziceam ceva ce mi-a spus cineva apropiat si pentru mine era un fel nou de a aborda lucrurile. Nu cred ca e vorba de o noua ipocrizie, ci de o dare pe fata a raului din tine in anumite momente, alternativa fiind sa nu reusesti sa le stapanesti prin rugaciune, ci numai sa le refulezi, adica sa ramai in planul psihologic. Mai vreau sa adaug ca persoana respectiva a fost catolica candva, a fost educat de iezuiti, si la ei se punea in acea epoca mare accent pe un anumit gen psihlogizant de spiritualitate.
Oricum, va multumesc tuturor pentru raspunsuri.

Rabufnirea poate veni doar in mod "natural", adica nu poti fi de acord cu ea , dar este mai bine, chiar necesar sa fie considerata sinceritatea o valoare mai inalta decat abtinerea fatarnica, totusi tendinta trebuie sa fie spre smerita cugetare, spre a ierta pe cel ce te supara , pentru ca si tie iti iarta Dumnezeu fara sa meriti, si mai ales a rabda pentru Hristos supararile de la oameni. Controlul imediat prin rugaciune este dependent de taria credintei, adica de obicei nu reuseste daca te gandesti sa TE CONTROLEZI TU INSUTI. Harul te poate linisti, daca esti smerit.