De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari?

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Observ ca se poarta dou discutii diferite pe acest fir, dar nu conteaza.
Eu nu vorbeam de barbati, femei si atractia fizica dintre ei, sau adulter.
Vorbeam de relatia trupeasca intre soti.
Unii leaga asta de pericolul de infidelitate, de adulter si de cadere in pacat si ca se tine post trupesc ca sa nu uitam de Dumnezeu.
Eu intreb altceva:
1. De ce nu e voie sa se aibe relatii decat in anumite zile ale saptamanii, fix stabilite?
2. De ce nu e voie sa ai relatii cu sotul/sotia daca te duci a doua zi la biserica? Si nu ai voie acolo anumite lucruri religioase.
Pentru mine asta inseamna ca cei casatoriti sunt considerati pacatosi si murdari.
Si de ce daca ai relatii 1-2 ori pe saptamana, normal si cuminte si in rest iti vezi de rugaciune si viata crestina, inseamna ca uiti de Dumnezeu?

Ce thread interesant! Il urmaresc dar nu am acum prea mult timp...
Eu cred ca se pune prea mult accentul de catre unii care vorbesc despre astea pe frecventa relatiilor si se vorbeste in termeni categorici de 'e voie' sau 'nu e voie'. E o probema a ortodoxiei actuale, acea de a inlocui libertatea si dragostea cu regulile.

Ideea la baza e buna, cum au zis Anna si altii, ca e bine sa-ti pui o zabala, sa nu faci tot ce ai avea chef, ca si cu postul, ca sa te bucuri de lucrurile astea fara sa te atasezi de ele prea tare. In fond, dupa post vine sarbatoarea si ar trebui ca la fiecare popst relatia noastra cu mancarea sa fie mai putin patimasa, mai recunoascatoare.

Dar adesea se uita ca omul este pentru sabat, nu sabatul pentru om. Se pun regulile inaintea principiului care le-a facut sa apara. Regulile in ortodoxie nu ar trebui vazute ca legile in Islam sau in Iudaism. Eu cunosc putin purtarea cotinidana a musulmanului simplu pt ca aici sunt foarte multi musulmani, mai ales la scolile unde predau - la ei daca nu faci ramadamul este ca si cum ai fi facut un pacat de moarte. Ii judeca pe cei care nu il tin, chiar pe cei care nu sunt musulmani..
Uite, cateodata am impresia ca noi ne comportam ca ei, desi nu suntem o religie a legii, ci a legii implinite in Hristos, a legii dragostei.

Se face din numarrul relatiilor sexuale un fel de norma pentru calitatea lor, cum zicea parca Anna. Pai de asta e vorba? E vorba sa ajungem ca relatia asta sa fie intr-adevar o manifestare a iubirei jertfelnice in acelasi timp cu o placere. La calitate ar trebui sa se lucreze, nu la cantitate. Si de altfel cand cei doi se iubesc si se respecta, cam asa se intampla, ci cred ca exista si o crestere, o transfigurare continua...
Vorbesc si eu, pentru ca nu sunt casatorita de asa multa vreme.. Din pacate e si multa teorie in spusele mele.

Mi se mai pare si ca la noi in ortodoxie spriritaulitatea a fost marcata putin cam mult de monahism. Asta are si explicatii istorice - ca monahii au pastrat credinta si vremurile cand Bizantul era sub turci, si mai inainte, ei au pastrat-o de la diluare cand imperium se facea crestin in exterior. Dar totusi, asta a avut si efecte negative. Cu tot respectul si admiratia pentru calugarii sfinti, sunt lucruri pe care ei nu le pot intelege din viata oamenilor casatoriti. Cum sa spui ca relatiile sunt permise doar (daca e sa facem media pe an, cu toate posturile si sarbatorile) cam odata la doua saptamani. Noi nu suntem automate sau animale sa ne acuplam cand a venit ziua in care 'avem voie'.

Insa multi mari asceti au vorbit foarte profund de casatorie. Am uitat numele celui care a facut sa se declare erezie condamnarea relatiilor trupesti in cadrul casatoriei la un sinod ecumenic de ex. (am sa caut datele exacte cand o sa am timp) Sau a altora care zic ca pe primul plan sta dragostea si comuniunea in Hristos si apoi conceperea copiilor; parca si sf. Ioan Gura de Aur zicea asta de ex.

Numai ca atunci cand se vorbeste in zilele noastre, prea adesea prredomina vorbele aspre cu 'e voie si nu e voie' care ne fac sa credem apoi ca suntem necurati si ca viata noastra de dragoste binecuvantata de Dumnezeu este incompatibila cu impartasania... Ca asa ni s eprezinta lucrurile uneori, din pacate, chiar daca nu direct.

Faptul ca unirea sotului si a sotiei este imaginea unirii lui Hristos cu biserica n-au inventat-o teologii asazisi liberali asazisi ecumenisti si fantezisti ai secolului 20! Este de la Sf. Pavel, deci de la sf. Duh.
Ca in tot ce e omenesc exista slabiciune si pacat, asta e clar. Dar nu in sex mai mult de cat in altele, mai mult de ex. decat in viata fara sex. Care are adesea ispite mult mai mari. Va spun tot din experienta, pentru ca am dus-o pana la 35 de ani.

Eu cred ca ar mai trebui facuti niste pasi pentru construirea sau hai sa-i zicem repararea unei spiritualitati a mirenilor.