Spiritualitatea ne face fericiti

[Traditie1]

În prealabil postat de silverstar

[SIZE=3]Studii de psihiatrie - arata ca oamenii care se declara religiosi si sint "prea" religiosi sint dimpotriva mai putin fericiti decit persoanele care nu se declara religioase. Este si firesc - fanatismul = nefericire. Dogma religioasa e una si spiritualitatea altceva. Personal - cred ca orice religie are nevoie de re-formare. Religiile au aparut intr-o vreme in care "neocortexul" nu era foarte dezvoltat la om, o vreme in care doar sistemul "hipocamp-amigdala-sist limbic" (adica emotiile si instinctele primare) era dezvoltat si ca atare - religiile au dat unele Legi de convietuire in societate. (O paranteza sistemul limbic ne ajuta in integrarea emotiilor noastre insa ne si incurca in anumite momente - eu ma refer aici la momentele in care ne incurca).
Acum, avem pretentia ca neocortexul este mult mai dezolvat si ca atare "nu ucidem" din ratiuni pur sociale si de umanitate, nu pentru ca scrie intr-o carte sfinta sau ca spune mama/tata/bunica/vecinul. Avem pretentia ca gindim - s-o si demonstram.
Cioran spunea ceva de genul: pe nefericit nu il ajuta Dumnezeu. Sint si astazi persoane care dau vina pe Divin, pe soarta, pe "conditiile aspre de viata" pentru faptul ca ele insele nu sint fericite, multumite, implinite, indestulate, satisfacute (profesional si afectiv). Din pacate, deseori religia e folosita ca o arma, scuza, cirja si ne face sa ne simtim ne-ajutorati, ca si cum Altcineva de sus, sau Statul eventual ar fi responsabul pentru ceea ce ni se intimpla.
La polul opus - spiritualitatea autentica = indestulare materiala si spirituala, inteligenta, empatie, pace interioara, intelepciune, marinimie si altele (adaugati dvs).
Unul dintre proverbele ok din cultura romana este "Dumnezeu iti da insa nu-ti baga si in traista"!

Cris A Levitchi psihoterapeut [/SIZE]

Tâmpenie clasica. Religia, chiar falsa, dimpotriva da o profunzime deosebita existentei, ateii sunt oameni foarte simpli, superficiali, redusi.

Conceptia despre fericire a psihiatrilor e un robot care se duce zilnic la lucru si nu intervine nici o criza în viata lui.

Iar chestia cu istoria neocortexului e comica, omul crede ca din pricina ca s-a dezvoltat nu-stiu-ce guguloi de celule omul a ajuns sa aiba o viata intelectuala mai complexa, când e la mintea cocosului ca prin scurgerea timpului se acumuleaza experienta generatiilor umane si oamenii devin tot mai complecsi în gândire.