Îmi pasă...

[Mihailc]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Ar reieşi, printre altele, că e lucru bun să-i trânteşti omului verde-n faţă ceea ce crezi despre el, "adevărul" - tocmai ca exprimare a faptului că îţi pasă la modul curat, "sincer", "autentic" de el. Hîm...
Eu unul nu am motive să mă încred în acest mod de a arăta că îţi pasă. Am văzut prea multe cazuri de oameni răniţi, striviţi chiar de grosolănia şi nesimţirea patologice ale interlocutorilor lor care jucau rolul de "binevoitori autentici". În fond, buldozere agresive care nu îşi pot îndrepta lucrarea pe propriul ogor către blândeţe şi pricepere în relaţia cu semenii. Asta presupunînd şi informare sistematică (studiu, căutarea de a înţelege, exerciţiu etc.).

Apreciez comentariul tău, dar te rog să asamblezi fragmentul înapoi în contextul său, ca să-l înţelegi mai aproape de ceea ce vrea să spună. În niciun caz că opţiunea corectă ar fi contrariul, o altă formă de abuz şi anume sinceritatea agresivă şi sufocantă. Dacă n-a fost înţeles corect paragraful cu pricina, de vină e probabil stângăcia mea în a schiţa portretul robot al veritabilului manipulator al cărui prototip metafizic este Vrăjmaşul în-fiinţării oricărui bine, cât de mic.

Dozajul potrivit al adevărului, cred eu, se stabileşte conform situaţiei "ipostatice". Prescripţiile generale au şi aici, ca întotdeauna în relaţiile dintre persoane, valoare de reper ideal, aşa cum e inclusiv canonul în Biserică. Însă adevărul nu poate lipsi niciodată, chiar dacă se mai întâmplă să şi doară puţin.

Întra-adevăr Gibrain arată o cale a înţelepciunii înalte când spune prin gura "Profetului" său "lăsaţi loc vânturilor Raiului să danseze între voi", adică adierilor Duhului libertăţii . Cine-şi găseşte însoţirea potrivită pe o asemenea cale, pe care merg laolaltă împăcate între ele, iubirea emiţătorului şi libertatea receptorului în ambele sensuri, nu mai are de ce să propună dileme tâmpite pe forum, aşa cum fac eu pe topicul de faţă.