Cum impacam viata duhovniceasca si viata lumeasca?

[sophia]

Demetrius si Zaharia - am inteles mesajul vostru.
Voi propovaduiti manastirea, izolarea, singuratatea. Pentru voi nu exista omul.
Totul lasat pe lumea asta de Dumnezeu este rau si pacatos, dar absolut totul. De la piatra la animal si la om.

Este parerea vostra si o respect. Daca voua va foloseste, e bine si asa. Cum am mai spus fiecare intelege lumea si credinta in felul lui. De altfel voi nici nu prea vedeti ortodoxia in oameni, in laici. Din spusele voastra nici macar preotii de mir nu sunt ortodocsi adevarati.
Este trist si grav si cred ca sunt niste lucruri pe care si voi trebuie sa le corectati, cu un duhovnic. A desconsidera imparatia lui Dumnezeu (pe pamant) si omul in general, este cel mai mare pacat, zic eu.

Intre timp a mai aparut un element, tot uitandu-ma pe acest fir.
Exista mai multe variante cu privire la aceasta cina: Sf.Liturghie, Sf. Impartasanie, credinta in general.

De aici apar diferentele. Fiecare interpreteaza altfel.
Cei care compara cu Sf. Impartasanie (ex. Zaharia si Demetrius) sigur ca merg pe calea cea mai severa si vad o totala incompatibilitate. E normal. Ca sa te impartasesti trebuie post absolut. Mai trebuie niste lucruri, dar din pacate in credinta lor ele nu exista (iubirea de oameni, ajutor, mila, smerenie).

La Sf.Liturghie se duce fiecare asa cum este: bogat, sarac, cu sotie/sot sau fara si etc. Nu exista incompatibilitate (exista niste piedici - femeia nu este invitata/chemata din anumite motive - considera unii (exista si preoti care considera altfel))

Iar daca acea invitatie o comparam cu invitatia la credinta, atunci totul devine si mai larg. Nu exista incompatibilitate si nici piedici.

In concluzie, daca ne referim la pericopa in sens de Sf. Euharistie, atunci, da are dreptate Zaharia. Trebuie o pregatire speciala si severa.
Sunt invitati toti, dar nu toti pot sa vina. Exista incompatibilitati.
Tot aici s-ar potrivi si monahismul. Poate ca este cel mai potrivit.
Votul saraciei, postul, lasat totul, sa nu fii casatorit.

Daca ne referim la pericopa in sens de credinta, atunci cele doua lumi trebuie si se pot imbina.

In afara de post alimentar si trupesc, de Sf. Euharistie, mai exista elemente in credinta, pe care Dumnezeu ne indeamna sa le pazim. Acestea de mai sus nu au nici un efect fara iubirea de aproape.
Adica: a ajuta pe bolnavi, a face milostenie, a boteza/cununa, etc.
Si eu ma refeream si la acestea.

Comuniune sau socializare sau cum vreti s-o numim, nu inseamna numai pacat (vai m-am dus cu sotul/sotia, sau am mancat nu stiu ce).
Inseamna si a trai in colectivitate.

Nu poti sa te izolezi de lume, decat in manastire si numai ca eremit.
Si nici nu ai voie sa te izolezi, sa desconsideri omul, sa-l ocolesti. Fie si numai pentru post si rugaciune. Le faci si pe alea si apoi te intorci si ajuti oamenii.

Eu cred ca trebuie masura in toate.
Si un preot sau o manastire are obligatii lumesti si duhovnicesti.
Maici sau calugari se ocupa atat cu rugaciunea, postul si izolarea, dar au si munci de facut (chiar lucreaza pentru lume), exista bolnite unde ingrijesc bolnavi, altele au copii orfani de ingrijit, sau se duc si ingrijesc bolnavi si batrani pe la casele lor.
Si cred eu ca daca au un caz mai grav renunta la "cina" lor si ajuta omul.

La fel si un preot de mir - are viata lui duhovniceasca, dar principalul la el este tot omul. Si cate nu au de facut pentru el! Si sunt si ei invitati si la nunti si la botezuri si la inmormantari.
Si au si ei viata de familie.

Asa ca depinde cum intelegem si privim pericopele.
Iisus a cerut de multe ori monahismul, ce-i drept (abandonul lumii intr-un cuvant), dar a cerut si altele. Si nu putem sa le stergem pe unele asa cum ne convine noua.

Acum m-am lamurit.

Un P.S pentru Zaharia:
"Sunt multe zile in saptamina si multe ceasuri in zi si seara si noapte in care se poate face impreunarea , dar daca va fi indiferenta atunci cind este ingaduit insa se va face praf tocmai cind este interzis ... este numai treaba ei."

Nu e chiar asa. Sunt foarte putine si daca ai si un anumit program de lucru care nu-ti permite sa respecti asta (vii numai la sfarsit de saptamana acasa, sau lucrezi in schimburi, etc.), daca mai tii cont si de boli alte neputinete ale amandorura...
Si ce faci daca sotul sau sotia nu se linisteste dupa cele 2 zile si ia alte drumuri?
Exista situatii si situatii.

Viata este foarte grea si sensibila. Nu-i numai gata, imi iau jucariile si plec, sau ma duc in alta camera.
Uite numai ce usor se pune mana pe arma si se trage. De divorturi nu mai spun.
Da, ar mai fi casnicia alba. Dar atunci ajungem la pacatul ca nu mai concepem copii. Si tot asa.
Ocolim o groapa si cadem in alta...

Era numai un exemplu dat de tine.
Omul si casatoria sunt o mare loterie. Nu stii niciodata...si se mai si schimba in timp.