Pacatul si Iertarea

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Oare cum e cu pacatul? Il facem, il spovedim si gata, am scapat? Ar fi prea simplu si prea usor sa fie asa, dar cred ca e un pic altfel. Mie mi se pare ca fiecare pacat se aseaza pe trupul nostru precum un tatuaj. Si... nu mai scapi in veci. La un moment dat te cuprind remuscarile si vrei sa te curati, dar nu mai poti. Iti poti curata sufletul, dar imaginea trupului schimonosit de "tatuaje", iti aminteste pentru tot restul vietii cine esti de fapt, ca nu cumva sa uiti si sa te mandresti cu cel ce crezi ca ai devenit peste noapte...

Citeam undeva că fiecare păcat te îndepărtează de Dumnezeu, în sensul că deşi poţi să te pocăieşti şi să fii iertat, oricum nu mai poţi ajunge la acelaşi nivel de apropiere de Dumnezeu pe care l-ai fi putut atinge fără să fi comis păcatul respectiv.

Am observat la mine că Domnul îmi aduce din cînd în cînd aminte de păcatele comise mai demult pe care tind să le uit sau să le ascund undeva în străfundul subconştientului.

Mîntuirea (izbăvirea de cel rău) e una, dar desăvîrşirea şi îndumnezeirea sînt mai mult de atît. Dă-ne, Doamne, măcar mîntuirea.