Pacatul

[ory]

Pacatul ?!
Eu m-am gandit adesea la veridicitatea lui si, sincer, notiunea lui, mai ales cea contemporan-religioasa, nu reprezinta pentru mine o certitudine din anumite perspective . De multe ori acest concept de "pacat " atribuit unor lucruri, mai ales minore si fara suport viabil dpdv mistic, nu reprezinta valabilitate, tocmai datorita sensului lui relativ capatat in diferite situatii.
Uneori pacatul reprezinta o metoda de exploatare a unor persoane credule in aceiasi masura in care cel care exploateaza se dezice, de fapt, de la acest concept " pacatos ". Alteori, pacatul este afisat in orice situatie minora, cum ar fi lucrurile indispensabile de zi cu zi, dar care trebuiesc contracarate in mod abuziv de catre infranare si abstinenta discutabila...
Oricum, crestinismul a adus cu el de-a lungul timpului si multa, multa poveste...imaginatie, traditionalism si superstitie.
Cred in existenta pacatului, mai ales in pacatele amintite in " cele zece porunci " si cele cunoscute care deriva din acestea, cred in pacatul care apasa constiinta si intuneca candoarea sufletului, cred in moralitatea care poate sa fie stirbita prin pacat, dar nu cred in atatea si-atatea presupuneri si fictiuni ale acestei notiuni intalnita, paradoxal, mai ales in viata crestinului . Parca tot bietul crestin care se si osteneste, trebuie sa fie bombardat cu tot felul de fapte presupuse pacatoase in viata acestuia...tocmai pentru ca el vrea sa creada.
Echilibrul si calea de mijloc, rationamentul cu care suntem inzestrati toti trebuie sa reprezinte adevarata cale spre " desavarsire "...presupusa desavarsire intr-o lume si-o fiinta balansata atat de frumos intre bine si rau.