Mantuirea in afara Bisericii

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Omul va fi judecat dupa ce a facut .
Hristos nu este o eticheta ,care sa o purtam pe mana ,Hristos e sufletul omului. Al fiecarui om.
Cine nu crede in Hristos ,este cel care nu lasa o urma in viata.
Hristos e Dumnezeul tuturor ,al salbaticilor,al hindusilor,musulmanilor,new age,atei ,al crestinilor,proetsatntilor si ortodocsilor
Hristos e prototipul omului din orice vreme si din orice loc.
Ultimu om de pe lumea asta ,traieste prin El "Lumina era viata,pentru fiecare om care vine in lume"
Cine are sansa sa auda Cuvantul Lui si sa il mai si implineasca e cel mai fericit om de pe pamant
Cine nu are sansa sa il cunoasca, are sansa sa cunoasca pe aproapele sau,care tot Hristos este ,dupa cum e scris :"Adevarat va spun ca de cate ori a-ti avut grija de unul dintre acesti micuti,Mie mi-ati dat "
Asa ca judecata e limpede si simpla :ai iubit,ai fost linga Hristos ,fara sa stii chiar .

Iustin, tu expui o invatatura straina de ortodoxie, o filozofie. Tu practic spui ca nu are prea mare importanta Biserica sau crestinismul, sunt curios daca esti ortodox practicant. Am mai auzit aceatsa filozofie, nu stiu daca e de la protestanti, cert e ca e o conceptie ecumenista sau new-age. Asadar nu conteaza ca cineva se inchina la un idol, Shiva sau vitelul de aur, important e sa faca ceva fapte bune. Si filozofia asta unde o gasim? Ca sunt sigur ca nu ai cum sa o gasesti in ortodoxie, ori e filozofia ta, ori e luata de undeva.
Si mai e o idee, ca toti sunt cu Hristos, vor nu vor. dar ateii de ce sa nu fie si ei, nu inteleg ce au ecumenistii cu ateii, desi logica lor e tot o conceptie atee, si filozofii atei tot asta spun, ca doar faptele conteaza.
Ai inteles gresit, jertfa si lucrarea Mantuitorului e pentru toti oamenii, dar doar cei ce fac si ceva sa beneficieze de ea, adica sa ajunga in Biserica.
Vedem cum nu doar eterodocsii nu-si pot schimba conceptile gresite orice s-ar intampla, ci si ortodocsii. Tu de exemplu orice ai afla tot la parerea ca cocneptiile tale sunt mai bune decat ale Bisericii, sfintilor, etc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Iustin, tu expui o invatatura straina de ortodoxie, o filozofie. Tu practic spui ca nu are prea mare importanta Biserica sau crestinismul, sunt curios daca esti ortodox practicant. Am mai auzit aceatsa filozofie, nu stiu daca e de la protestanti, cert e ca e o conceptie ecumenista sau new-age. Asadar nu conteaza ca cineva se inchina la un idol, Shiva sau vitelul de aur, important e sa faca ceva fapte bune. Si filozofia asta unde o gasim? Ca sunt sigur ca nu ai cum sa o gasesti in ortodoxie, ori e filozofia ta, ori e luata de undeva.
Si mai e o idee, ca toti sunt cu Hristos, vor nu vor. dar ateii de ce sa nu fie si ei, nu inteleg ce au ecumenistii cu ateii, desi logica lor e tot o conceptie atee, si filozofii atei tot asta spun, ca doar faptele conteaza.
Ai inteles gresit, jertfa si lucrarea Mantuitorului e pentru toti oamenii, dar doar cei ce fac si ceva sa beneficieze de ea, adica sa ajunga in Biserica.
Vedem cum nu doar eterodocsii nu-si pot schimba conceptile gresite orice s-ar intampla, ci si ortodocsii. Tu de exemplu orice ai afla tot la parerea ca cocneptiile tale sunt mai bune decat ale Bisericii, sfintilor, etc.

Da, Iustin este un om in cautare. Nu cred ca e practicant ortodox, desi spune ca se impartaseste. Insa un om care ajunge sa practice asa cum trebuie viata crestina, imposibil sa nu ajunga pe drum bun fie si numai ascultand de duhovnic. Insa e un fond bun, mai are nevoie de timp in cautari dar si cand va ajunge la finalul cautarilor va fi un ortodox extraordinar de bun. Sper numai ca timpul cautarilor sa nu fie prea lung pentru el.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Tu practic spui ca nu are prea mare importanta Biserica sau crestinismul, sunt curios daca esti ortodox practicant.

Peste tot am afirmat doar ca Hristos este in toti oamenii ,si se arata deslusit in cei ce iubesc din toata inima si fac bine celorlalti. Daca eu sunt ne-crestin pentru asta ...as vrea sa stiu atunci ce nmai inseamna sa fii crestin? Daca principala porunca a Mantuitorului vi se pare de o importanta secundara,doar pentru ca pe acel om nu scrie credincios,dar nu va uitati in sufletul lui,atunci v-as sfatui eu sa va intoarceti la izvoarele simple ale credintei .
Credinta nu se masoara in vorbe , ci in puterea de a iubi .Intai pe oameni ,si de abia apoi pe Dumnezeu . Daca nu sunteti in stare sa iubiti un om simplu ,cu inima deschisa ,pentru ce face el,si nu atat pentru ce zice , si va repeziti sa ii puneti eticheta credintei sau necredintei sale, atunci cum veti putea intelege frumusetea umana ,si cum veti putea vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut de langa voi ?
Ceea ce deruteaza la mine este ca pun pe primul plan iubirea si incep cu iubirea de oameni .Dar asta nu inseamna nicidecum ca nu trebuie sa ii urmeze iubirea de Hristos,si prin El,iubirea de Dumnezeu . Unul de alta religie se va opri la stadiul iubirii de oameni,si Dumnezeu il va mantui pentru asta. Dar un crestin,si mai ales un ortodox,nu se va opri niciodata doar la a iubii oamenii ,ci ,in toti oamenii va vedea pe insusi Dumnezeu-Omul.Si va multumii lui Dumnezeu pentru fiecare om care ii este scos in cale.
Nu incercati sa sariti direct la lucrurile inalte , ci incercati sa treceti mai intai prin stadiul simplu ,dar obligatoriu , al iubirii de ceilalti in tot ceea ce faceti, si apoi inima dv va prinde aripi ,pentru a putea iubi pe Dumnezu din toata inima

În prealabil postat de catalin2

Si mai e o idee, ca toti sunt cu Hristos, vor nu vor. dar ateii de ce sa nu fie si ei, nu inteleg ce au ecumenistii cu ateii, desi logica lor e tot o conceptie atee, si filozofii atei tot asta spun, ca doar faptele conteaza.

Toti sunt in Hristos,pentru ca toti raspund la aceleasi legi ,toti reactioneaza la fel. Pentru ca nimeni nu putea stii mai bine taina si adevarul omului ,decat Hristos.
Nu toti insa aduc roada, nu toti reusesc sa ajunga la desavarsire. Si de aceea e necesara Biserica,pentru a aduce desavarsirea omului,si apropierea sa deplina de Dumnezeu.
Dar orice fapta de iubire intensa , este in Hristos,de la oricine ar veni. Doar ca ea nu epuizeaza setea noastra de desavarsire ,si de aceea e necesara si credinta si Biserica .

În prealabil postat de catalin2

Ai inteles gresit, jertfa si lucrarea Mantuitorului e pentru toti oamenii, dar doar cei ce fac si ceva sa beneficieze de ea, adica sa ajunga in Biserica.

Nu a ajunge in Biserica este mantuirea,ci a ajunge la desavarsire .Biserica mijocul de desavarsire,nu scopul in sine.
Nu toti din Biserica se vor mantui. Ci doar cei ce vor reusi sa isi curateasca sufletul , si sa iubeasca din toata inima pe Dumnezeu. Dar cum veti ajunge la iubirea de Dumnezeu,odata ce sufletul vostru nu arde pentru cel de langa voi?

În prealabil postat de catalin2

Vedem cum nu doar eterodocsii nu-si pot schimba conceptile gresite orice s-ar intampla, ci si ortodocsii. Tu de exemplu orice ai afla tot la parerea ca cocneptiile tale sunt mai bune decat ale Bisericii, sfintilor, etc.

Conceptiile mele nu difera de ale Bisericii,accept in totalitate invataturile ei ,si mai mult,am nevoie de ele. Dar imi permit cu nonsalanta sa ignor tot ceea ce inseamna respingerea altuia , macar sa raman eu doar cu acest pacat... Sunt ilogic in asta ,inconsecvent ,caci desi accept ce zice un sfant,cu nici un chip nu pot respinge un aproape de al meu,din orice zona ar venii .Invatatura sa in afara lui Hrisrtos,da,ma oboseste ,si ma intristeaza.Dar pe el ca atare,nu pot sa nu il consider un aproape al meu ,intru Hristos,si sa nu il iubesc ca pe orice frate ortodox .De aceea ii iau apararea,caci simt ca si Hristos i-o ia

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Peste tot am afirmat doar ca Hristos este in toti oamenii ,si se arata deslusit in cei ce iubesc din toata inima si fac bine celorlalti. Daca eu sunt ne-crestin pentru asta ...as vrea sa stiu atunci ce nmai inseamna sa fii crestin? Daca principala porunca a Mantuitorului vi se pare de o importanta secundara,doar pentru ca pe acel om nu scrie credincios,dar nu va uitati in sufletul lui,atunci v-as sfatui eu sa va intoarceti la izvoarele simple ale credintei .
Credinta nu se masoara in vorbe , ci in puterea de a iubi .Intai pe oameni ,si de abia apoi pe Dumnezeu . Daca nu sunteti in stare sa iubiti un om simplu ,cu inima deschisa ,pentru ce face el,si nu atat pentru ce zice , si va repeziti sa ii puneti eticheta credintei sau necredintei sale, atunci cum veti putea intelege frumusetea umana ,si cum veti putea vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut de langa voi ?
Ceea ce deruteaza la mine este ca pun pe primul plan iubirea si incep cu iubirea de oameni .Dar asta nu inseamna nicidecum ca nu trebuie sa ii urmeze iubirea de Hristos,si prin El,iubirea de Dumnezeu . Unul de alta religie se va opri la stadiul iubirii de oameni,si Dumnezeu il va mantui pentru asta. Dar un crestin,si mai ales un ortodox,nu se va opri niciodata doar la a iubii oamenii ,ci ,in toti oamenii va vedea pe insusi Dumnezeu-Omul.Si va multumii lui Dumnezeu pentru fiecare om care ii este scos in cale.
Nu incercati sa sariti direct la lucrurile inalte , ci incercati sa treceti mai intai prin stadiul simplu ,dar obligatoriu , al iubirii de ceilalti in tot ceea ce faceti, si apoi inima dv va prinde aripi ,pentru a putea iubi pe Dumnezu din toata inima





Nu a ajunge in Biserica este mantuirea,ci a ajunge la desavarsire .Biserica mijocul de desavarsire,nu scopul in sine.
Nu toti din Biserica se vor mantui. Ci doar cei ce vor reusi sa isi curateasca sufletul , si sa iubeasca din toata inima pe Dumnezeu. Dar cum veti ajunge la iubirea de Dumnezeu,odata ce sufletul vostru nu arde pentru cel de langa voi?

Iustin, daca nu te invata Dumnezeu sa iubesti, singur nu vei invata, exersand o asa zisa iubire de semeni pe care iti inchipui ca o daruiesti sublim. Intelegi?
Daca nu ajungi sa iubesti pe Dumnezeu cu tot sufletul si cu toata inima nu vei ajunge sa stii sa iubesti oamenii cu tot sufletul si cu toata inima.
De la Dumnezeu vine iubirea ca sa o revarsam spre oameni. de fapt iubirea adevarata daruita semenilor nici nu este a noastra ci a lui Dumnezeu.
deci inceputul este iubirea de Dumnezeu si prin Dumnezeu vom ajunge sa iubim aproapele asa cum trebuie nu asa cum ne inchipuim noi ca e bine.

Iubirea adevarata nu se naste de jos in sus ci de sus in jos , adica de la om la Dumnezeu ci de la Dumnezeu la om.
De aceea avem intai si cea mai mare porunca: "sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau din toata inima si din tot sufletul tau si sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine." Tu faci din om un dumnezeu micut numindu-l Hristos, pe care iubindu-l , in inchipuirea ta, crezi ca vei ajunge la Dumnezeu.
Tu te straduiesti sa schimbi iubirea ta, sa fie curata, insa te bazezi pe tine insuti pentru asta, in speranta ca vei ajunge la Dumnezeu. Insa fara Dumnezeu nimic nu putem face , nici macar sa iubim pe cei din jur.
Tu aplici porunca iubirii de Dumnezeu si de aproapele taman invers, taman pe dos. Si cand citesti un Sfant care iti explica, daca nu este conform ideii tale idealizate de tine, nu este buna si nu ai incredere in ea ba mai mult il respingi cu nonsalanta.
Adevarata credinta ortodoxa nu ne indeamna sa respingem oamenii, nici nu ne indeamna sa iubim selectiv. insa fara iubirea de Dumnezeu tocmai asta facem:iubim oamenii stramb si stricat de pacatele ce le purtam iar unii dintre noi pe langa ca iubesc stramb mai iubesc si selectiv.
de abia cand ajungem cu adevarat sa iubim pe Dumnezeu, si asta doar cu credinta tare, de abia atunci vom putea sa incepem sa iubim cu adevarat oamenii fara deosebire. Si de aici prin curatare sa ajungem la desavarsire.
A fi desavrasit nu inseamna a ajunge la iubirea de Dumnezeu si gata, ci a ajunge sa nu mai ai pacat. Asta inseamna sa iubesti pe Dumnezeu pana la golire de sine si apoi sa fii tu insuti vas prin care curge iubirea de Dumnezeu spre aproapele. ca sa ajungem la asta avem nevoie intai sa credem, prin credinta mare apoi sa iubim pe Dumnezeu , si apoi de la Dumnezeu sa invatam sa iubim oamenii. Asta este calea, nu invers. Iubirea de Dumnezeu vine prin credinta nu prin oameni. Iar credinta se sporeste prin nevointa, prin umilinta, prin duhul umilit si urgisit. Reusind sa te cureti de cat mai multe pacate, sporeste credinta si atunci sporeste si iubirea de Dumnezeu. inaintand pe aceasta cale, ajungi sa iubesti si oamenii, absolut toti, indiferent de rasa sau relgie.
Sfintii ne indeamna sa cerem intai de la Dumnezeu sa ne invete sa iubim si apoi putem spune ca iubim semenii. ca sa cerem de la Dumnezeu sa iubim trebuie mai intai sa invatam sa iubim pe Dumnezeu. Iar asta se invata cerand Domnului cu rugaciune multa sa ne sporeasca credinta in El si astfel sa simtim iubirea pentru El.


Inceputul adevaratei credinte este acesta:
in genunchi zi de zi plangand, ne rugam Domnului asa: Doamne Tu cel ce ai facut toate si pe mine pacatosul invata-ma sa Te iubesc, invata-ma sa iubesc apoi semenii. ca nu stiu Doamne, nu stiu cum sa fac asta. Am incercat Doamne sa iubesc oamenii asa cum stiu eu mai bine in speranta ca ajung la Tine Doamne, dar nu Te-am gasit. Asadar acum vin la Tine intai, Te rog , pleaca ochii la pacatosul de mine si invata-ma.
te-am cautat in ochii celor pe care i-am ajutat, crezand ca recunostiinta lor esti Tu Doamne. Si m-am agatat de asta zicand : uite pe Hristos. Si am facut faptele bune nu din iubirea mea curata ca sunt pacatos ci din dorinta de a Te vedea pe Tine Doamne in ochii acelor oameni sau in acei oameni. Te-am cautat in oameni crezand ca acolo te voi gasi. Stiind ca si prin oameni lucri cu mine. dar nu inteleg cum vine asta. Si atunci am crezut ca omul din fata mea esti Tu.
Iarta-ma ca am gresit amarnic, si vin acum in genunchi si Iti spun : nu stiu, nu stiu sa iubesc. Nu stiu sa te iubesc pentru ca nu Te-am gasit inca. Spun ca eu cred, dar inca nu simt iubirea mea pentru Tine si atunci exersez iubire pe oameni crezand ca asa vine si iubirea mea pentru Tine.
Uite Doamne, ma golesc de toate ideile, de toate gandurile si primesc invataturile Tale. Ma las in mainile tale sa ma inveti. Ajuta-ma in nestiinta mea.

Bine a remarcat I. Calin, si frumos spus pe un alt thread ca noi nu iubim ci iubirim. Asta este adevarul.

Indeosebi un fragment scris de tine contravine intrutotul invataturii ortodoxe si invataturii din Sfanta Traditie. Acesta:
"Credinta nu se masoara in vorbe , ci in puterea de a iubi .Intai pe oameni ,si de abia apoi pe Dumnezeu . Daca nu sunteti in stare sa iubiti un om simplu ,cu inima deschisa ,pentru ce face el,si nu atat pentru ce zice , si va repeziti sa ii puneti eticheta credintei sau necredintei sale, atunci cum veti putea intelege frumusetea umana ,si cum veti putea vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut de langa voi ?
Ceea ce deruteaza la mine este ca pun pe primul plan iubirea si incep cu iubirea de oameni .Dar asta nu inseamna nicidecum ca nu trebuie sa ii urmeze iubirea de Hristos,si prin El,iubirea de Dumnezeu . Unul de alta religie se va opri la stadiul iubirii de oameni,si Dumnezeu il va mantui pentru asta. Dar un crestin,si mai ales un ortodox,nu se va opri niciodata doar la a iubii oamenii ,ci ,in toti oamenii va vedea pe insusi Dumnezeu-Omul"

A pune pe planul doi pe Dumnezeu este incalcarea celei dintai poruncii care este cea mai mare dintre toate. ca sa fii in stare sa iubesti omul simplu si sa intelegi natura umana deci si pe tine insuti ai nevoie de Dumnezeu. a vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut nu inseamna vca aproapele cazut este Hristos ci ca noi trebuie sa ajutam aproapele cazut ca si cum ar fi Hristos , ca si cum Lui i-am face binele. Este o mare diferenta de intelegere aici.

iubirea de Hristos nu trebuie sa urmeze dupa iubirea de oameni ci invers. ca daca punem pe Hristos pe planul doi deja am facut omul un idol al nostru. Apoi desfaci Treimea, spunand, intai Hristos si apoi Dumnezeu. deci calea ta de iubire este: intai omul, apoi Hristos si apoi Dumnezeu. in alta postare ai spus Dumnezeu este sentiment. Pentru ca nu intelegi cum lucreaza Dumnezeu prin oameni, cu noi. Si confunzi Duhul Sfant cu Hristos si pe Hristos cu oamenii.
Iata ce zice in Dogmatica Sf. Ioan Damaschin:
"Caci daca s-ar intelege Duhul, care este in Dumnezeu, dupa asemanarea duhului nostru, s-ar injosi maretia firii dumnezeiesti. Din contra, noi gandim ca Duhul lui Dumnezeu este o putere substantiala, care exista intr-o ipostasa proprie ei insasi, care purcede din Tatal si se odihneste in Fiul si il face cunoscut. Nu poate sa se desparta de Dumnezeu, in care exista, si de Cuvantul, pe care il insoteste, si nici nu se pierde in neexistenta, ci exista in chip substantial dupa asemanarea Cuvantului. Duhul Sfant este viu, liber, de sine miscator, activ, voieste totdeauna binele, si in orice intentie a Lui puterea coincide cu vointa, este fara de inceput si fara de sfarsit."

Tu intelegi Crezul? in special partea "Si intru Duhul Sfant Domnul de viata Facatorul, care din Tatal purcede, cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul , este inchinat si slavit?

vezi ca in viziunea ta s-a strecurat o greseala dogmatica. incearca sa vorbesti cu un duhovnic si teolog bun, viziunea ta. Acum chiar daca faci pacatul acesta, atata timp cat este inca din nestiinta, neintelegere, Domnul iarta. Insa trebuie sa te intorci spasit la El.
Nu cauta argumente ideii tale, ca satana iti va da multe idei pentru a combate. ci mai bine opreste-te, nu mai fa un pas in nici o directie, ci fugi cum am zis la un duhovnic si teolog bun sa iti explice.

Ma iarta.
Dumnezeu sa iti ajute!

[MariS_]

În prealabil postat de iustin10

Peste tot am afirmat doar ca Hristos este in toti oamenii ,si se arata deslusit in cei ce iubesc din toata inima si fac bine celorlalti. Daca eu sunt ne-crestin pentru asta ...as vrea sa stiu atunci ce nmai inseamna sa fii crestin? Daca principala porunca a Mantuitorului vi se pare de o importanta secundara,doar pentru ca pe acel om nu scrie credincios,dar nu va uitati in sufletul lui,atunci v-as sfatui eu sa va intoarceti la izvoarele simple ale credintei .
Credinta nu se masoara in vorbe , ci in puterea de a iubi .Intai pe oameni ,si de abia apoi pe Dumnezeu . Daca nu sunteti in stare sa iubiti un om simplu ,cu inima deschisa ,pentru ce face el,si nu atat pentru ce zice , si va repeziti sa ii puneti eticheta credintei sau necredintei sale, atunci cum veti putea intelege frumusetea umana ,si cum veti putea vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut de langa voi ?
Ceea ce deruteaza la mine este ca pun pe primul plan iubirea si incep cu iubirea de oameni .Dar asta nu inseamna nicidecum ca nu trebuie sa ii urmeze iubirea de Hristos,si prin El,iubirea de Dumnezeu . Unul de alta religie se va opri la stadiul iubirii de oameni,si Dumnezeu il va mantui pentru asta. Dar un crestin,si mai ales un ortodox,nu se va opri niciodata doar la a iubii oamenii ,ci ,in toti oamenii va vedea pe insusi Dumnezeu-Omul.Si va multumii lui Dumnezeu pentru fiecare om care ii este scos in cale.
Nu incercati sa sariti direct la lucrurile inalte , ci incercati sa treceti mai intai prin stadiul simplu ,dar obligatoriu , al iubirii de ceilalti in tot ceea ce faceti, si apoi inima dv va prinde aripi ,pentru a putea iubi pe Dumnezu din toata inima

Frumos expus. Aici inteleg ca va referiti la faptul ca Hristos lucreaza in om pe mai multe directii sau cai. Una din directii este pe calea ratiunii, a mintii. Omul asculta cuvantul si argumentele si mai apoi se convinge de adevar si incepe sa creada. Dar exista, intr-adevar si o alta cale, aceea a inimii. Hristos pregateste mai intai inima omului, daca ratiunea se incapataneaza sa nu accepte cuvantul si dupa ce inima se deschide atunci picura si cuvantul. Asa a fost la mine, mai intai Domnul mi-a lucrat inima, fara ca eu sa stiu si fara sa am cel mai mic aport, iar atunci cand am ascultat un crestin adevarat, i-am simtit intai iubirea ce se revarsa din inima lui mare si care rezona cu ceea ce se gasea in inima mea. L-am gustat pe Domnul intai cu inima si am vazut ca "bun este" si abia apoi L-am primit si in mintea mea cea indaratnica. Exista, insa, o problema cand se merge pe calea cealalta, a mintii, si aceasta problema e ca inima sa nu se deschida si acel om sa accepte credinta doar cu mintea, sa fie un foarte bun cunoscator al teoriei, al dogmelor, al canoanelor, al tipicoanelor si totusi, vorba aceea "tipic, tipic si la inima nimic", sa nu ramana decat la stadiul de carturar. E bine sa ne ferim de acest lucru si sa nu ezitam sa ne deschidem inima ca sa-l primim si pe aproapele in ea, caci atunci pe Hristos primim.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de MariS_

Frumos expus. Aici inteleg ca va referiti la faptul ca Hristos lucreaza in om pe mai multe directii sau cai. Una din directii este pe calea ratiunii, a mintii. Omul asculta cuvantul si argumentele si mai apoi se convinge de adevar si incepe sa creada. Dar exista, intr-adevar si o alta cale, aceea a inimii. Hristos pregateste mai intai inima omului, daca ratiunea se incapataneaza sa nu accepte cuvantul si dupa ce inima se deschide atunci picura si cuvantul. Asa a fost la mine, mai intai Domnul mi-a lucrat inima, fara ca eu sa stiu si fara sa am cel mai mic aport, iar atunci cand am ascultat un crestin adevarat, i-am simtit intai iubirea ce se revarsa din inima lui mare si care rezona cu ceea ce se gasea in inima mea. L-am gustat pe Domnul intai cu inima si am vazut ca "bun este" si abia apoi L-am primit si in mintea mea cea indaratnica. Exista, insa, o problema cand se merge pe calea cealalta, a mintii, si aceasta problema e ca inima sa nu se deschida si acel om sa accepte credinta doar cu mintea, sa fie un foarte bun cunoscator al teoriei, al dogmelor, al canoanelor, al tipicoanelor si totusi, vorba aceea "tipic, tipic si la inima nimic", sa nu ramana decat la stadiul de carturar. E bine sa ne ferim de acest lucru si sa nu ezitam sa ne deschidem inima ca sa-l primim si pe aproapele in ea, caci atunci pe Hristos primim.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Am o intrebare daca nu va suparati. Hristos este in toti oamenii? Aprobati aceasta ideea a lui Iustin?
daca da, inseamna ca in dvs este Hristos? si in mine este Hristos?
Dar in pseudo gurrul indian care fumeaza opium si se inchina la idoli, este Hristos? In Hitler a fost Hristos? Ca si el o fi facut cateva fapte bune in viata lui cat de criminal a fost.
deci toti, fara deosebire de cat de pacatosi suntem avem pe Hristos in noi.

Oare asta nu contrazice ce spun sfintii?
Dar ce spun eu: eu ma uit in mine si vad pacate multe pot sa spun eu ca am in mine pe Hristos? Chiar daca hranesc oameni sarmani, chiar daca ajut cum pot pe oricine, chiar daca am grija de animale parasite, chiar daca plang pentru fiecare suferind, chiar daca sufar pentru fiecare copil abandonat, am pe Hristos in mine?
oare interiorul meu, launtrul meu, nu contrazice aceasta idee?
Eu nu pot spune ca sunt fara de pacat ca sa am pe Hristos in mine. daca dvs sau Iustin spuneti ca sunteti fara de pacat si aveti pe Hristos in voi, asa o fi. eu nu va contrazic.
Ma bucur sa avem sfinti printre noi pe acest forum.

Pentru mine omul este om si Hristos este Dumnezeu intrupat. Iubesc oamenii asa cum sunt ei, nu caut sa scormonesc in inima lor sa vad daca il au pe Hristos sau au doar cuvant pe buze.
nu am pe Hristos in inima mea inca, pentru ca mai am pacate de curatat. Din cauza lor in inima la mine nu este inca curat pe deplin. Asta nu ma opreste sa arat iubirea oamenilor pe care ii cunosc si da Domnul sa ii cunosc, chiar daca ea este inca stramba. eu ma recunosc o pacatoasa si pana a avea pe Hristos in mine, am rabdare si nadejde in Domnul.

Eu stiu ca Hristos ca sa intre in mine, trebuie sa gaseasca camara curata. Eu inca sunt la stadiul de curatare.
Felicitari dvs ca ati reusit sa curatati tot, si aveti pe Hristos in voi.

"Deoarece împãratul ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos, curat fiind si mai presus decât
orice curãtenie, nu intrã la întâmplare în inima murdarã, nesocotitã si nepregãtitã, pentru
cã se spune: "In inima nesocotitã Dumnezeu nu va intra, iar de va intra, grabnic va iesi".
Ci intrã în inima socotitã, pregãtitã si curatã. Ascultati pe proorocul David, care zice
despre aceastã pregãtire a inimii astfel: "S-a pregãtit inima mea", apoi "Voi slãvi si voi
cânta în slava mea", ceea ce aratã cã mai întâi trebuie sã ne pregãtim inima curatã pentru
primirea lui Hristos si, dupã ce îl primim în inimã pe Hristos, putem sã spunem
rugãciunea si sã o avem fãrã încetare în inima noastrã, bucurându-ne si veselindu-ne,
dupã cum spune Apostolul: "Strigând si cântând în inima noastrã Domnului".

[Veti replica poate: "Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta". Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute![/font]

El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta."[/quote]

Puteti sa imi dati va rog exemple de fapte de credinta pentru ca eu nu prea inteleg care e diferenta intre faptele bune si cele de credinta, concret.
Multumesc

[dobrin7m]

În prealabil postat de TunsDiana

[Veti replica poate: "Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta". Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute![/font]

El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta."

Puteti sa imi dati va rog exemple de fapte de credinta pentru ca eu nu prea inteleg care e diferenta intre faptele bune si cele de credinta, concret.
Multumesc

Ai dreptate Diana. La fel gandesc si inteleg si eu.
deosebirea dintre fapta buna si fapta de credinta tocmai ai aratat-o in exemplul faptei Patriarhului Avraam.
exemple de fapte de credinta las pe altii sa le expuna, care sunt mai traitori in faptye de credinta si stiu.

În prealabil postat de catalin2

Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mantuire, fiind in comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decat omenesc; ea este fiica diavolului, nascocirea lui, e o nelegiuire apropiata de inchinarea la idoli. Parintii numesc adesea inchinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta; in inchinarea la idoli diavolul isi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el ii face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatai: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atentie "Faptele apostolilor" se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea ingrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neintrerupta, va vedea cat sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi .... Cu deosebire se remarca la ei ura neimpacata catre fiii adevaratei Biserici ....

Erezia se conjuga cu incrancenarea inimii, cu o groaznica intunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu incapatanare in sufletul molipsit de ea si cat de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie contine intrinsa hula impotriva Duhului Sfant: fie huleste o dogma a Duhului Sfant, fie o lucrare a Duhului Sfant, dar neaparat huleste Duhul Sfant. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfantul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sange marturisirea adevaratei credinte, a pronuntat hotararea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie in urmatoarele cuvinte:

"Eutihie, pana acum iereu, arhimandrit, fiind intrutotul prins si vadit ca partas al ratacirilor lui Valentin si Apolinarie, atat prin faptele lui trecute cat si prin explicatiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea incapatanata a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici macar n-a luat in seama sfaturile noastre si povetele catre primirea invataturii sanatoase. Si, de aceea, plangand si suspinand pentru pieirea lui definitiva, declaram in numele Domnului nostru Iisus Hristos ca el a cazut in hulire de Dumnezeu, ca e deposedat de orice cin preotesc, de partasia cu noi si de conducerea asupra manastirii sale, dand tuturor de stire ca de acum incolo, cine va sta la sfat cu el sau il va vizita, va cadea el insusi sub afurisenie."

Aceasta hotarare e un mic exemplu al parerii obstesti a Bisericii Universale asupra ereticilor; aceasta hotarare e recunoscuta de intreaga Biserica si confirmata de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie consta in aceea ca el nu marturisea in Hristos, dupa intrupare, cele doua naturi, cum marturiseste Biserica, ci admitea numai o singura natura, natura dumnezeiasca. Veti spune: numai atat!... Amuzant prin ignoranta, si demn de plans prin caracter si urmari, este raspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi catre sfantul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariana. Aceasta suspusa fata sfatuia pe patriarh sa pastreze pacea, sa nu porneasca dezbinarea, atat de potrivnica duhului crestinismului, pentru cateva cuvinte, zice el, caci el nu gaseste nimic vrednic de osanda in invatatura lui Arie -care difera intrucatva in stilul de formulare a cuvintelor si atata tot! Aceste diferente de formulare a cuvintelor, observa istoricul Fleury, in care chipurile nu e nimic de osandit, nu fac altceva decat ca neaga Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – nu mai mult!

Naruiesc asadar toata credinta crestina – si atata tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvantului si deformau dogma intruparii. Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Sfantului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiasca Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele in care Biserica recunostea lucrarea Sfantului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementari omenesti – si inca mai nerusinat: superstitii, ratacire!

Desigur dumneavoastra nu vedeti in erezie nici talharie nici hotie! Poate nici nu o socotiti un pacat? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat si hulit Duhul Sfant – nu mai mult! Cel care a primit si se tine de o invatatura hulitoare de Dumnezeu, cel care huleste pe Dumnezeu cu gura, acesta nu talhareste, nu fura, face chiar faptele bune ale firii cazute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu sa-i refuze mantuirea?!... Toata cauza ultimei dumneavoastra nedumeriri, ca si a tuturor celorlalte, consta in adanca necunoastere a crestinismului ! Sa nu credeti ca o asemenea necunoastere e un defect lipsit de importanta! Nu! Urmarile lui sunt nimicitoare, mai ales astazi, cand in societate umbla nenumarate carti cu titluri crestine si continut satanic. Prin ignorarea adevaratei invataturi crestine, sunteti intrutotul expus sa primiti un gand mincinos, fals, amagitor, hulitor de Dumnezeu, drept gand adevarat, sa vi-1 insusiti si, odata cu el, sa va insusiti si pieirea vesnica. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mantui ! Iar nedumeririle dumneavoastra sunt tot atatea semne de intrebare asupra posibilitatilor dumneavoastra de mantuire.

Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! Nu va jucati cu mantuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plange vesnic. Apucati-va de lectura Noului Testament si Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe (...) studiati in scrierile Sfintilor Parinti, cum trebuie inteleasa corect Scriptura, ce vietuire, ce ganduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin. Studiati din Scripturi si din credinta vie pe Hristos si crestinismul. Mai inainte sa bata ceasul, ceasul de spaima in care va trebui sa va prezentati la judecata in fata lui Dumnezeu, agonisiti-va indreptatirea (achitarea) data de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Crestinismului.

Unde as putea sa gasesc Scrierile Sfintilor Parinti se gasesc pe Internet sau in librariile ortodoxe? imi puteti da cateva exemple sau linkuri. Va multumesc

[Erethorn]

În prealabil postat de dobrin7m

Am o intrebare daca nu va suparati. Hristos este in toti oamenii? Aprobati aceasta ideea a lui Iustin?
daca da, inseamna ca in dvs este Hristos? si in mine este Hristos?
Dar in pseudo gurrul indian care fumeaza opium si se inchina la idoli, este Hristos? In Hitler a fost Hristos? Ca si el o fi facut cateva fapte bune in viata lui cat de criminal a fost.
deci toti, fara deosebire de cat de pacatosi suntem avem pe Hristos in noi.

Intr-o anumita masura, si anume in masura in care Il primim, da.

Nicio fapta buna nu face crestinul cu de la sine putere, ci Sfantul Duh lucreaza si il indeamna, iar in masura in care crestinul conlucreaza cu Sfantul Duh, va face si fapta buna.

Daca Hitler a dat de pomana, in tinerete, o marca unui cersetor, din mila si amintindu-si ce a invatat la biserica, atunci da, in acel moment l-a avut pe Cristos in el.