Inchizitia

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu a existat o inchiziţie ortodoxă deoarece ortodocşii nu au putut, nu că nu au vrut. Din acelaşi motiv nu au existat state cruciate ortodoxe, erau prea ocupaţi să se lupte între ei când nu luptau de partea islamicilor.

De aceea, ororile ortodoxe, precum arderile pe rug ale "ereticilor" (consideraţi astfel de ortodocşi) nu s-au desfăşurat în baza unor procese, nici în baza vreunui efort probatoriu, ci au fost pure abuzuri ale unei justiţii ortodoxe instrumentată politic. Dl Theodor de Mopsuesta a amintit ceva despre ororile ortodoxe împotriva stavroverilor (fără a reda adevărata dimensiune a genocidului săvârşit de pravoslavnica pseudo-inchiziţie ortodoxă). Dar mai sunt exemple şi din alte timpuri, cu ruguri aprinse chiar în plin Bizanţ. Ce repede se uită asemenea lucruri !

Cei care au facut asa, rusine lor! Ideea nu era sa se arunce acum cu pietre in greselile trecutului, ci sa se considere greselile ca atare pentru a nu se repeta si pentru a putea fi iertate in cele din urma. In timp ce pentru ortodocsi sunt greseli, si poate si de asta le recunosc mai greu si mai cu rusine pe cele proprii tocmai pentru ca le considera greseli, la catolici observam ca nu se considera greseala ci virtute cu nostalgia disparitiei ei. Cam aici ar fi de lucru...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Dintr-o sursa am luat si eu, asa cum aratam era vorba de abuzurile inchizitiei, condamnate si de papa apoi.
In aces caz era vorba de catari, 180 de executii, prima sursa chiar pe newadvent: http://www.newadvent.org/cathen/03435a.htm
"The execution of about one hundred and eighty heretics at Montwimer in May, 1239, was the death-blow of Catharism in those countries."
E vorba de Robert le Bougre, catharist convertit la crestinism, ajuns inchizitor, in data de 29 mai 1239, la Montwimer (Champagne, in Franta), a judecat si condamnat la moarte 183 de persoane. Acestea au fost executate prin ardere pe rug. Procesul a durat o saptamana. Numele sau este amintit si in articolul dat de mine despre inchizitie pe newadvent. Este condamnat apoi pentru abuzuri (din ce am inteles mai fusese retras odata tot pentru abuzuri).

În postarea dv cu numărul 17 de pe acest topic vorbiţi de "sute de persoane într-o singură zi". Iată că deja sutele de condamnaţi au coborât la 183.

Dar, aşa cum aţi observat, această condamnare s-a lăsat cu anchetă papală, în urma căreia zelosul inchizitor a fost eliberat din funcţie. Nu că hotărârea sa nu ar fi fost justă şi cei condamnaţi de el nu ar fi fost cu adevărat eretici. Dar Biserica e neobişnuită cu procese care durează o săptămână. În general, procesele de acest fel durau mult, luni şi chiar ani. Inchiziţa a fost şi atunci şi este şi acum de o admirabilă minuţiozitate în conducerea anchetelor. Eu pot să îl întreb pe Inchizitorul Şef ceva legat de credinţă, la care el îşi rezervă timp să răspundă: doi ani. La aceeaşi întrebare, Sfântul Oficiu răspunde în "numai" şase luni dacă cel care o pune este episcop: asta înseamnă că...Inchiziţia se grăbeşte. În sfârşit, între momentul pronunţării sentinţei şi execuţia propriu-zisă se obişnuia să se lase condamnatului timp suficient de reflecţie: unii retractau, se converteau în inima lor şi erau iertaţi. Să nu uităm că scopul principal al pedepsei este, la urma urmei, îndreptarea celui care a greşit lui Dumnezeu.

[Adriana3]

În prealabil postat de N.Priceputu

În cazul ăsta, ar cădea şi ortodocşii în aceleaşi cumplite păcate şi am fi cu toţii o apă şi-un pământ, nu?

Doar nu ati luat-o de buna?? Cititi mai bine sfarsitul

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În postarea dv cu numărul 17 de pe acest topic vorbiţi de "sute de persoane într-o singură zi". Iată că deja sutele de condamnaţi au coborât la 183.

Dar, aşa cum aţi observat, această condamnare s-a lăsat cu anchetă papală, în urma căreia zelosul inchizitor a fost eliberat din funcţie. Nu că hotărârea sa nu ar fi fost justă şi cei condamnaţi de el nu ar fi fost cu adevărat eretici. Dar Biserica e neobişnuită cu procese care durează o săptămână. În general, procesele de acest fel durau mult, luni şi chiar ani. Inchiziţa a fost şi atunci şi este şi acum de o admirabilă minuţiozitate în conducerea anchetelor. Eu pot să îl întreb pe Inchizitorul Şef ceva legat de credinţă, la care el îşi rezervă timp să răspundă: doi ani. La aceeaşi întrebare, Sfântul Oficiu răspunde în "numai" şase luni dacă cel care o pune este episcop: asta înseamnă că...Inchiziţia se grăbeşte. În sfârşit, între momentul pronunţării sentinţei şi execuţia propriu-zisă se obişnuia să se lase condamnatului timp suficient de reflecţie: unii retractau, se converteau în inima lor şi erau iertaţi. Să nu uităm că scopul principal al pedepsei este, la urma urmei, îndreptarea celui care a greşit lui Dumnezeu.

Tocmai de asta nu trebuie omorat pentru a-i lasa suficiente zile de trait ca sa se indrepte. Probabil ca Papei ii ia doi ani sa raspunda la o intrebare, dar unui "eretic" poate ii ia o viata intreaga sa inteleaga. Dumnezeu are putere sa ia viata ereticului, deci daca il tine in continuare in viata inseamna ca inca nu exclude in mod definitiv posibilitatea ca el sa se indrepte. Ca atare, criminalii vor da socoteala in fata Lui pentru ca i-au taiat sansele de indreptare omului respectiv prin ducerea la moarte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adriana3

Tocmai de asta nu trebuie omorat pentru a-i lasa suficiente zile de trait ca sa se indrepte. Probabil ca Papei ii ia doi ani sa raspunda la o intrebare, dar unui "eretic" poate ii ia o viata intreaga sa inteleaga. Dumnezeu are putere sa ia viata ereticului, deci daca il tine in continuare in viata inseamna ca inca nu exclude in mod definitiv posibilitatea ca el sa se indrepte. Ca atare, criminalii vor da socoteala in fata Lui pentru ca i-au taiat sansele de indreptare omului respectiv prin ducerea la moarte.

Dar exact acelaşi raţionament se poate face nu numai cu privire la eretic, ci şi la criminalul în serie. Prin urmare, dv aveţi ceva împotriva condamnării la moarte în general, nu împotriva incriminării ereziei.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar exact acelaşi raţionament se poate face nu numai cu privire la eretic, ci şi la criminalul în serie. Prin urmare, dv aveţi ceva împotriva condamnării la moarte în general, nu împotriva incriminării ereziei.

Bine-nteles, acelasi lucru se poate face si cu criminalul in serie, si condamnarea la moarte nu este crestina, indiferent de motivatie. Daca crestinii ar fi cu adevarat sfinti asa cum ne cere Domnul, prin rugaciunile lor, criminalul in serie ar avea sansa de schimbare. Iar daca sansa de indreptare nu ar mai exista deloc, abia in acel moment l-ar lua Dumnezeu de pe pamant. Dumnezeu, nu oamenii, pentru ca Dumnezeu este singurul care stie rostul fiecarui om in parte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adriana3

Bine-nteles, acelasi lucru se poate face si cu criminalul in serie, si condamnarea la moarte nu este crestina, indiferent de motivatie. Daca crestinii ar fi cu adevarat sfinti asa cum ne cere Domnul, prin rugaciunile lor, criminalul in serie ar avea sansa de schimbare. Iar daca sansa de indreptare nu ar mai exista deloc, abia in acel moment l-ar lua Dumnezeu de pe pamant. Dumnezeu, nu oamenii, pentru ca Dumnezeu este singurul care stie rostul fiecarui om in parte.

Prin urmare, dacă înţeleg bine, sunteţi de părere că un criminal în serie ar trebui condamnat, dar nu la moarte, ci, să spunem, la închisoare ?
Dacă e aşa, atunci de ce nu sunteţi de părere că ar trebui condamnat la închisoare şi vrăjitorul ori ereticul care face în public apologia ereziei ?

[Mihai36]

Eu cred ca oamenii nesfinti nu au puterea de a judeca din punctul lui Dumnezeu de vedere ,altfel ne punem in locul lui Dumnezeu (antehrist).
Oamenii actuali nu au mai multa vedere decit fariseii si evreii care sustin ca Iisus a facut vraji. Au doar impresia ca au vedere findca asa le place sa creada , daca cineva spune ca unu face vraji imediat este crezut decei care vor sa creada asta chiar si cind nu este asa, facutul vrajilor nu se stableste in functie de apartenenta la un grup sau asociatie sau pe marturii mincinoase autojustificate.
Si nici nu poate fi cuantificata, masurata, demonstrata.
Asa cum nici pocainta sincera nu poate fi desoebita de falsa pocainta .."in inima"..
Doar cei care au darul deosebirii duhurilor ca harisma pot sti dar iar ei pot fi deosebiti tot de cei care au la rindul lor acest dar -asa incit nu oricine pretinde ca il are chiar il si are.
Adevarul in lucrurile nevazute nu se deosbeste dupa sabloane sau dupa pareri personale sau chiar de grup.
Asa incit in lipsa unei certitudini nu te poti lupta orbeste si sa acuzi si sa condamni asa ...preventiv, ca poate e rau si scapa -in virtutea unei vinatori de vrajitoare, si apoi daca il inchizi ce se rezolva? sau daca il omori? nu se rezolva nimic. Te bintuie apoi si te face sa vezi numai rai in jur ca sa omori cit mai multi nevinovati.
Deci trebuie luptat cu arme pe potriva (adica cu har si harisme) iar daca nu le ai inseamna ca trebuie sa pleci acasa si sa lasi pe altul si apoi tu doar sa ceri ajutorul lui Dumnezeu.
Sau macar sa ai credinta in Dumnezeu, ca daca tot vezi pericole in jur si iti e frica atunci unde mai este credinta ca Dumnezeu te apara?

Dumnezeu a cerut un lucru si noi credem ca trebuie sa facem altul.

Imparatia sfintilor pe pamint trebuie asteptata mai degraba decit impusa dictatorial. De aceea se numeste a sfintilor fiindca trebuie infaptuita numai de catre sfinti iar ceilalti asculta. Dar sfinti adevarati nu dealde "preafericiti" care te intreaba "cit de bogat esti?" ca sa i-ti vinda in taina o parohie.
Lucrurile nu se rezolv asa heirupist bagind pe toti in aceeasi oala ca sa ai doar iluzia ca ai facut un lucru bun.

Insa problema a mai adinca - exista tendinta idealizarii oamenilor fie ei si fete bisericesti, o idealizare in care este inclusa si Biserica de parca ea este ferita de incercari si de lupi imbracati in oaie si alti pui de cuci care se prefac a fi sturzi cerind sa fie serviti.
Exista confuzia intre Dumnezeu si Biserica, intre Iisus si dogma insa diferenta este ca de la Cer la pamnt. daca Iisus este capul si noi madularele nu insemna ca sintem si noi desavirsiti si atoatecunoscatori in conditiile in care inca exista taine si versete de neinteles.
Faptul ca biserica nu va fi biruita de portile iadului ce poate insemna? Inseamna ca este desavirsita si deplin calauzita si ca poate sa faca orice? sau doar inspirata ca si noi?
Inseamna ca este incercata dar ca pina la urma va scapa dar cum biserica este formata din oameni salvarea ei se face prin inlocuirea oamenilor sau dupa caz indreptarea lor. Caci nici nu se vede si nici nu scrie undeva ca fetele bisericesti sint scutite de incercari.
Tu vorbesti de moarte dar ai omorit vreodata un om?
In VT Dumnezu trimitea pe unii impotriva altora deci era Voia Sa considerind ca fapta este a Lui dupa o judecata de El stabilita iar cei care omorau cu de la sine vointa pacatul era al lor.

[nutucutu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Dacă s-ar legifera obligativitatea mersului la biserică cred că s-ar ajunge la o situaţie asemănătoare cu ceea ce am cunoscut în anii comunismului, când oamenii aplaudau la comandă, făceau declaraţii de adeziune formale, se declarau comunişti fără să creadă în comunism.

Poate asa o fi... Spun si eu ca in nu mai stiu care psalm: o zi in pragul casei Domnului e mai buna decit 1000 in palatele necredinciosilor; sau prefer sa ma apere nuiaua si toiagul Domnului. Parintii crestini isi obliga copiii sa mearga la biserica si nu cred ca ei sint asemenea comunistilor. Un stat crestin ar trebui sa oblige credinciosii sa respecte cele 10 porunci. Asa cum furtul e pedepsit ar putea fi pedepsita si incalcarea oricarei porunci. Evident, nu cu arderea pe rug. Daca cu ani in urma era pedepsita si homosexualitatea sau concubinajul, acum nu numai ca nu sint pedepsite, dar sint incurajate si considerate o forma de normalitate.

[Mihai36]

Pai cine e nuiaua si toiagul Domnului? Inchizitia? Sau puterile divine?
Care e limita de a ne pune in locul lui Dumnezeu?
Dar pe copii ii duci la biserica dar depinde si ce fac si cu cine se joaca dupa ce vin de la biserica si apoi ei sint copii nu au discernamintul format, in schimb nimeni nu poate trata adultii ca pe proprii copii.
Este adevarat se pot face noi reguli de moralitate la nivelul societatii insa cu acordul majoritatii si respectind voia divina care mai intii trebuie cunoscuta nu doar aproximata.
La o adica pe unul care nu crede obligarea sa vina la biserica nu stiu in ce masura l-ar putea face sa creada , e ca si cum ai aduce o oaie in biserica , e liniste, e racoare dar apoi tot la pascutul ei se va intoarce.
Furtul e pedepsit fiindca afecteaza pe ceilalti -
iar daca ai face o societate desavirsita fara oameni desavirsiti cum ar mai putea fi ei incercati?
Asadar trebuie un echiibru, o cale de mijloc.
Omul mai trebuie lasat si sa dea cu capul de sus altfel nu vede pragul de jos.
O societate curata se va face abia dupa incheierea Judecatii -vremurile frumoase promise -deci pina atunci trebuie sa rabdam adica sa avem rabdare.-inca 1290 de zile din ziua pustiirii locasului sfint de catre razboinicii Asiriei- daca cifra este exacta.
Insa atunci vor ramine doar oamenii cei mai de calitate incit se poate realiza acest lucru. Dar fara obligatii si impuneri exagerate.
Iar pina atunci se pot crea doar premisele -realizate tot de sfinti.
Schimbarea trebuie facuta cu inceputul adica cu educatia morala si abia apoi vazut in ce masura coercitia ajuta sau nu, in ce masura ingradim liberul arbitru raportat la masura in care faptele omului ii afecteaza si pe cei din jur.