![]() |
![]() |
|
#41
|
||||
|
||||
![]()
Inseamna ca te complaci in a fi maimutzica, sa mananci bananele care cad din pom! :)))) Insa eu stiu ca nu e asa, tu te zbati sa afli adevarul, leganandu-te de pe o creanga pe alta! :) Dar pentru a intelege, trebuie sa renunti a mai fi maimuta.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#42
|
|||
|
|||
![]() Citat:
![]() Pentru a intelege ce? Ajungem din nou la o discutie anterioara, din care rezulta ca nici voi nu intelegeti nimic. :) |
#43
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#44
|
||||
|
||||
![]() Citat:
![]()
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#45
|
|||
|
|||
![]()
Iata o interpretare a mea (si voi spune de la inceput ce spun la sfarsit, ca nu-mi atribui nici o autoritate, incerc doar sa explorez ce ar insemna Geneza daca ne referim la ea ca "profetie a nasterii lui Iisus, care repeta prin sine si urmeaza sa desavaraseasca prin consecinte intreaga istorie a cosmosului".
La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi. Ou fecundat in prima zi, parcurge prima diviziune. Aceasta prima etapa este “goala” de personalitate genetica, stiut fiind ca, daca survine clivajul oului la etapa de doua celule, este posibila producerea unei sarcini cu doi gemeni identici. Corpul femeii nu are control direct asupra oului fecundat, fiind posibila oricand eliminarea lui. Embrionul bicelular insa dobandeste ritmuri. El nu va mai fi niciodata o entitate “unica” organic. Va avea din ce in ce mai multe clivaje, diviziuni, compartimente, separari. La aceasta etapa, daca presupunem interventia divina pentru a concepe un om divin din mama pamanteasca si tata ceresc, controlul divinitatii trebuie sa fie perfect, mai intai pentru ca biologic mama nu are nici o influenta definita, apoi, pentru ca, daca avem intentia producerii unui fiu unic, “noaptea” (clivajele, diviziunile…) trebuie sa fie sub control, altfel aparand potential cu o frecventa destul de mare posibili gemeni. Dumnezeu patrunzand in lumea materiala la nivel microscopic, dupa epoci de traire a umanului in izolare anatomica si spirituala, nu si-a insusit “fortat” atributele omnipotentei. Din contra, el si-a folosit puterea ca sa-si insuseasca slabiciunile umane. A “verificat” pe cont propriu binele si raul. Și a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă ape de ape!” Și a fost așa. A făcut Dumnezeu tăria și a despărțit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a doua. Ziua a doua a conceptiei duce la embrionul de 4 celule. Ele sunt inca echipotente genetic (fiecare poate genera un embrion independent daca ar fi separata) dar de obicei aici intervine o polaritate. Embrionul dobandeste un “sus” si un “jos” in cel mai direct sens si uneori apar diferente de dimensiune intre poli. Aceasta polaritate se mentine pe tot restul existentei embrionului, desi fata de forma primara sufera numeroase schimbari, transformari, diferentieri anatomice. Și a zis Dumnezeu: “Să se adune apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!” Și a fost așa.Și s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor și s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Apoi a zis Dumnezeu: “Să dea pământul din sine verdeață: iarbă, cu sămânță într-însa, după felul și asemănarea ei, și pomi roditori, care să dea rod cu sămânță în sine, după fel, pe pământ!” Și a fost așa. Pământul a dat din sine verdeață: iarbă, care face sămânță, după felul și după asemănarea ei, și pomi roditori, cu sămânță, după fel, pe pământ. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a treia. Daca pana la acest pasaj nu era clar ca Biblia NU se refera la aparitia universului ci la un eveniment uman cu “insertii” din istoria universului, aici lucrurile sunt clare cu minim efort hermeneutic si cunostinte stiintifice neprejudiciate de conceptii “aliniate” doctrinar. Este si acum si era si pe vremea lui Moise de un absurd perfect ca plantele sa apara pe uscat inaintea luminii solare. Biblia nu vorbeste de asa ceva ci de ULTIMA ETAPA EMBRIONARA LA CARE EMBRIONUL SE MAI ASEAMANA LUMII VEGETALE. Embrionul de 8-12 celule corespunzator zilei a 3-a a conceptiei este ultima etapa la care o celula izolata de embrion mai este totipotenta (are toate competentele genetice) si nu se produc specializari. Genetica umana strabate ultima etapa la care semanam unei plante (tesuturile plantelor pot fi altoite, sau un fragment de tesut embrionar poate reproduce pe cont propriu planta intreaga). Fortele genetice asemanatoare lumii vegetale sunt responsabile de tot ceea ce in organism va produce forma vie. Nici la aceasta etapa mama nu are control asupra embrionului si intre mama si embrion exista o solutie de continuitate (sunt separabili). |
#46
|
|||
|
|||
![]()
Și a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii,
Și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Și a fost așa. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei și luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopții, și stelele. Și le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, Să cârmuiască ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a patra. Etapa premergatoare specializarilor celulare este cea mai importanta pentru orice embrion de mamifere si in general pentru orice embrion animal. La acest moment embrionul se “pregateste” pentru un proces inca foarte putin inteles: selectarea competentelor genetice si instalarea unei cronologii proprii CARE POATE FI PERCEPUTA. De aici incolo, nici o parte a intregului embrionar nu va mai putea reproduce intregul. Daca o celula este indepartata din embrion, ea va muri, iar restul embrionului va fi grav malformat si posibil incapabil de supravietuire. Embrionul cunoaste o perioada de maxima vulnerabilitate, pana cand celulele “cap de serie” pentru diverse competente se replica in mod suficient pentru a permite pierderea unora fara a fi afectat intregul. Unele tesuturi vor pastra caracteristici simple, de mentinere a formei vii, fara atribute specializate de functii complexe. Altele vor deveni sursa (stem) pentru tesuturi complexe, apte de miscare, de functii sofisticate, de transmitere de informatie proprie numai lumii animale. Embrionul isi separa din ce in ce mai clar functii animale fata de lumea vegetala si devine marcat diferit prin competente complicate si aservite pe sectoare fata de ordine de viata mai simple. Acest lucru este comparabil aparitiei unor “sectoare de ritmuri”. Asa cum astrele produc ritmuri diurne si nocturne, sectoare din ce in ce mai vaste, mai complicate si mai interconectate ale embrionului produc ritmuri de crestere si dezvoltare proprii. La aceasta etapa, putem considera embrionul, desi inca separat de mama, ca avand conexiuni in formare cu tot ceea ce este universul vizibil. Fara aceste specializari, nici o fiinta vie nu ar percepe nimic, ar fi insensibila la ritmuri temporale exceptand cel sezonier si circadian, la propria trecere prin timp, iar cantitatea de informatie conexa cu mediul ar fi de nivelul unei vegetale. Apoi a zis Dumnezeu: “Să mișune apele de vietăți, ființe cu viață în ele și păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Și a fost așa. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape și toate ființele vii, care mișună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, și toate păsările înaripate după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și le-a binecuvântat Dumnezeu și a zis: “Prăsiți-vă și vă înmulțiți și umpleți apele mărilor și păsările să se înmulțească pe pământ! Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a cincea. Paragrafe dovedind inca odata, cu prisosinta, ca Biblia se refera la conceptia unui om. CU O STIINTA APROAPE EGALAND PE A SAVANTILOR EVOLUTIONISTI, Biblia remarca un fapt de o acuratete stiintifica imposibil de atins in acele vremuri: embrionul uman parcurge intai etape de dezvoltare care-l omologheaza animalelor cu sange rece (pesti, reptile inferioare) si apoi partial pasarilor, animale cu sange cald dar cu inmultire prin oua. Aceasta etapa este scurta si strict legata de nevoile embrionului de mamifere de a se dezvolta putin timp fara o placenta. Specializarile embrionului din aceasta perioada duc la formarea de putine tesuturi din care o parte amintesc de oul pasarilor, dar duc imediat la formarea de conexiuni cu tesuturile materne si la directionarea spre formarea placentei. Este cu neputinta de stiut pe cai obisnuite in ce fel a primit Moise informatii despre fenomene atat de subtile, care urmau sa fie cunoscute abia pe vremea microscoapelor perfectionate si erau straine observatiilor coerente la inceputul carerei lui Darwin, fiind cunoscute numai fragmentar intrucat colorantii pentru microscopie si examenele de tesuturi in sectiuni subtiri abia urmau sa fie descoperite. Apoi a zis Dumnezeu: “Să scoată pământul ființe vii, după felul lor: animale, târâtoare și fiare sălbatice după felul lor”. Și a fost așa. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, și animalele domestice după felul lor, și toate târâtoarele pământului după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!” Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!” Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânță de pe toată fața pământului și tot pomul ce are rod cu sămânță în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului și tuturor păsărilor cerului și tuturor vietăților ce se mișcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Și a fost așa. Embrionul cunoaste primordiile genetice ale dezvoltarii de mamifer. El dobandeste functii celulare si tisulare care-l fac sa strabata in uter in forma abreviata toata istoria mamiferelor. In acest sens, embrionul uman devine un suveran al lumii animale, stapanind si perfectionand pana la o culme toata istoria animalelor cu sange cald si care nasc pui crescuti prin placenta. El manifesta primordiile functiilor sexuale trupesti, care curand vor deveni manifeste prin tesuturi specializate, desi la aceasta etapa diferentele sunt minime, nerecognoscibile altfel decat la nivel biochimic si microscopic. Functiile umane superioare precum si atribute sofisticate ale organismului uman se pot hrani suficient cu resurse vegetale. Exista insa rudimente ale stapanirii omului asupra lumii animale care au nevoie de resurse sofisticate, accesabile numai in lumea animala. Paradox, dar organe precum creierul pot sa subziste numai cu glucoza (deci cu hrana vegetala simpla) tocmai pentru ca functiile superioare sa fie relativ protejate de perioade de acces dificil la hrana complexa. Fundamentele animale ale trupescului uman au insa nevoie de hrana complexa. Fiarele pamantului nu sunt aici animale terestre, ci functii omologabile animalului cu sange cald de care trupul uman este inca legat intrinsec. Puterile constiintei au suveranitate asupra animalului, desi una limitata, de unde referirea la animale domestice, desi ele evident nu ar fi putut exista inaintea omului. Paragraf care completeaza pe precedentul, si dovedeste inca odata ca Biblia se refera EXPLICIT LA GENEZA UNUI ORGANISM UMAN CARE IN ETAPA EMBRIONARA “RECAPITULEAZA” DATELE ESENTIALE ALE INTREGII LUMI VII. Fapt remarcabil, vorbim inca de un embrion cu un numar mic de celule. Cu toate acestea SPECIALIZARILE GENETICE corespunzatoare familiilor mari de tesuturi sunt trasate exact de la aceasta etapa. Cutare mic fragment din embrion va deveni sursa cutarui sector a carui genetica reprezinta cutare etapa din evolutia animala. Pentru a discerne ca aceste specializari se produc inca din aceasta etapa a oului ne-nidat, un savant ar trebui sa dispuna de cunostinte perfectionate si asimilate la sfarsitul secolului 20. Rafinament maxim al Genezei: desi reptilele terestre (taratoarele de pe pamant) sunt inferioare ca organizare mamiferelor, si ar reprezenta o etapa embriologic inferioara, tinand de “ziua” precedenta, este posibil, sugereaza evolutionismul modern (de dupa Darwin!) ca mamiferele sa nu fi avut de-a face cu evolutia din reptile primitive, ci sa fie un “trunchi” de evolutie desprins INAINTE ca reptilele mari sa fi cucerit Pamantul. Ca urmare, desi in istoria terestra reptilele mari au aparut inaintea pasarilor si a mamiferelor, in “repetitia” filogenetica in utero, embrionul nu parcurge decat putine etape “reptiliene”, concentrate in putine sectiuni de dezvoltare (printre altele forma cea mai rudimentara a creierului de exemplu). Ca sa stie asa ceva, autorul Genezei ar fi trebuit sa posede cunostinte de paleontologie si embriologie sofisticata, consolidate in sec. 20. |
#47
|
|||
|
|||
![]()
Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
Și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut și le-a pus în rânduială. Incepand cu ziua a saptea embrionul se implanteaza in peretele uterin. El devine legat direct si dependent absolut de corpul mamei. De aici inainte, daca privim din perspectiva unui Tata ceresc la nevoile vietii copilului, interventia protectoare paterna nu mai este utila la scara si eficienta absoluta, pentru ca trupul matern va oferi pruncului tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea pamanteasca normala si desavarsita. Tatal ceresc si-a incetat lucrarea suprafireasca si isi lasa Fiul sa fie incorporat intr-o faptura. Iata deci odihna Tatalui divin de interventia care, pana aici, era neaparat necesara, pentru a evita accidente care puteau compromite chiar si prin minime defectiuni conceptia Fiului Unul-nascut. Aceste etape, care descriu specializari pur genetice din celulele oului-embrion inainte de nidare, duc la consolidarea a tot ceea ce este ulterior ciclu de dezvoltare. Embrionul este perfect ca aparat genetic, desi formele vii corespunzatoare specializarilor genetice pot apare numai cu luni de zile mai tarziu, incat ciclii de “recapitulare” a specializarilor lumii vii se reiau de numeroase ori pe numeroase sectoare, in forme din ce in ce mai perfectionate. De la etapa nidarii insa, embrionul dezvolta forme de cooperare cu mama din ce in ce mai complexe si este din ce in ce mai putin susceptibil unor defectiuni de dezvoltare. Acest text este o teologumena, cu alte cuvinte autorul il considera o parere proprie si nu-i atribuie nici o autoritate teologala absoluta. Consider insa ca argumentele stiintifice ca Facerea reprezinta un monument de cunoastere umana reflectand in adanc detalii ale embriologiei care au devenit cunoscute abia dupa cam 3500 de ani sunt peremptorii asa cum rezulta la o minima exegeza a textului. Desfid pe aceasta cale pe orice materialist vulgar sa produca argumente contrarii stiintei acceptate, exceptand desigur ca pare greu de crezut geneza unui fiu din tata divin si mama pamanteana. In cursul carierei mele medicale am dezbatut aceasta problema cu numerosi embriologi, geneticieni si anatomisti si chiar si cei atei sau agnostici de buna credinta, exceptand obiectia nasterii suprafiresti, nu au putut identifica defectiuni majore. Sunt constient de faptul ca textul in sine este interpretabil in numeroase sensuri. Totusi pasajele peremptoriu absurde daca ar fi interpretate ca referindu-se la geneza universului, devin perfect coerente la nivelul stiintei up to date daca li se atribuie o descriere metaforica (cum putea ea fi altfel cu trei milenii in urma???) a aparitiei unui embrion uman cu paternitate cereasca. |
#48
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Foarte inteligent acest studiu al tau!Multumim!
__________________
"Viata nu este nimic altceva decat un sir de apropieri si departari de Dumnezeu" - Pr. Emilianos Simonopetritul |
#49
|
|||
|
|||
![]()
Va multumesc, nu am intentia sa fiu "inteligent", m-as bucura "fara margini" sa se reduca certurile sterile care indeparteaza oamenii si de ei insisi si de cunoasterea care foloseste omului.
Concordant cu interpretarea de mai sus exista numeroase pasaje la Sfintii Parinti care arata ca proorocii prefigureaza fie functii fie fapte ale Mantuitorului. De exemplu, un parinte filocalic spunea cam asa "impiedica-ti mintea sa fie stapanita de amoreul duhovnicesc" vorbind de lene, nepasare, adormire in cele materiale. Explicit spun mai multi parinti ca Moise nu este numai omul Moise ci si un "chip al mintii vechi". Orice interpretare noua este un risc, dar indraznesc sa cred ca atata vreme cat nu contine nimic necuvios fata de dogma si traditie, nu se departeaza cu nimic de invataturile importante ale bisericii. Parerea mea este ca Biblia nu se refera si nu isi asuma in mod direct nimic din care sa se poata transa "creatie vs. evolutie" pentru ca Biblia nu are in fond acest scop. Putem asuma insa o parere cam asa: Adam conform Genezei este convocat sa "dea nume" creatiei vazute, deci corpul uman pana azi, desi privat prin cadere de suveranitatea aceasta, contine in mod firesc functii care reprezinta cea mai inalta etapa a dominatiei unei fiinte vii asupra materiei vii. Nu putem sti daca restul regnului animal a fost creat dintr-o data sau de fapt chiar a evoluat, intrucat evolutie in regnul animal se produce pana azi, noi fiind foarte "recenti" si totusi putand surprinde unele aspecte ale ei. Aceasta nu exclude cu absolut nimic interventia divina nu numai reglatoare ci si categorica in biologic, poate ar trebui sa depasim dualitatea (falsa dupa mine) creatie-evolutie care e in fond un "artefact" al lumii catolice. Pentru un ortodox dupa parerea mea "zidire" inseamna un proces, o lucrare, este inevitabil asa. Nu numai ca biologia nu poate exclude interventia unor forte nevazute, este incredibil pana la ce grad de finete pare a functiona tocmai ca un instrument al lor. Se poate naste intrebarea legitima "de ce Sfintii Parinti care erau vazatori cu duhul nu au teologhisit expres ca sa acopere acest capitol al cunoasterii". Raspunsul pe care mi-l pot da este ca abia azi devine vizibil ce pericole cumplite ascunde stiinta folosita rau. Imaginati-va ce dezastru putea starni, la nivelul de violenta si confruntari brutale intre civilizatii care se desfasura in Evul Mediu, ca un parinte spiritual sa aduca pe lume cunostinte legate de cele mai intime mecanisme ale geneticii. Ar fi fost desigur echivalentul insusirii unei arme atomice de niste liceeni frustrati. Nu suntem departe nici acum, insa poate e altfel plasata problema, si anume genetica oricum a avansat pana la un nivel periculos pentru fiinta umana, putem influenta lucruri intr-un mod de negandit pe vremuri. Este timpul sa ne intrebam in ce fel este deschis biologicul la influente ale lumii nevazute, si sa tinem cont de descifrarea posibila a Scripturii de pe alte coordonate intrucat cunoasterea asupra corpului uman a devenit mai subtila. Ori Scriptura pare a se referi la functii extrem de "subtiri" ale acestui corp, tocmai ca vorbeste nu despre orice corp, ci despre Intrupare. Last edited by inorog; 24.01.2010 at 00:43:42. |
#50
|
|||
|
|||
![]() Citat:
2.Erau multe tipuri de pomi. Dar doar cel din mijloc era pomul vietii. POMUL VIETII ERA VIZIUNEA CA TOTI POMII ERAU UNUL, IAR ACEA PADURE ERA DOAR CULOAREA VERDE A DUMNEZEULUI LUMINII. Geneza este ciudata pentru veacul in care traim, dar este adevar pentru vecia in care exista viata. |
![]() |
Tags |
adam, eden, pomul vietii, rai |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Geneza | Templier Knight | Din Vechiul Testament | 67 | 27.05.2017 19:14:27 |
Ce parere aveti despre geneza crezuta de sumerieni?Mult cunoscuta. | modestulaici | Generalitati | 13 | 22.03.2013 16:49:43 |
Legatura intre limba chineza si Geneza (in engleza) | elcipo | Din Vechiul Testament | 4 | 09.07.2011 23:51:40 |
Interpretarea in duh sau in litera a Scripturii (Geneza 1,2) si a Parintilor? | Fani71 | Teologie si Stiinta | 229 | 09.07.2009 16:01:56 |
|