De ce dragostea este un acziune "murdara" pentru religie?

[KittyNou]

De ce pentru a deveni sfant (sau sfanta) trebuie sa fii pur (adica virgin/a)?
Lasam de o parte iubirea etc. vorbesc de actul in sine.

[MariS_]

În prealabil postat de KittyNou

De ce pentru a deveni sfant (sau sfanta) trebuie sa fii pur (adica virgin/a)?
Lasam de o parte iubirea etc. vorbesc de actul in sine.

KittyDrag, ideea e asa. Intre bucurie si placere e imensa deosebire.
Stiu ca acum nu sesizezi diferenta, sau poate ma insel. Bucuria vine
atunci cand reusesti un lucru bun sau atunci cand faci pe cineva fericit.
Placerea e doar pentru tine insati. Deci, bucuria e altruista, placerea e
egoista. Lui Dumnezeu nu-i plac egoismele, in schimb ii place bucuria.
De asta, ca sa nu cadem in placere, Dumnezeu doreste o relatie serioasa,
pentru totdeauna, si atunci isi da binecuvantarea. Dar nu e adevarat ca
pentru a fi sfant(a) trebuie sa fi virgin(a). Gandeste-te la Maria
Magdalena. Si mai exista multe alte exemple in acelasi sens. Egoism
versus altruism - aici e toata problema. Dumnezeu nu ne vrea egoisti,
de-aia si zice: "iubeste si fa ce vrei".
Cu drag KittyDrag,
MariS_

[KittyNou]

În prealabil postat de MariS_

KittyDrag, ideea e asa. Intre bucurie si placere e imensa deosebire.
Stiu ca acum nu sesizezi diferenta, sau poate ma insel. Bucuria vine
atunci cand reusesti un lucru bun sau atunci cand faci pe cineva fericit.
Placerea e doar pentru tine insati. Deci, bucuria e altruista, placerea e
egoista. Lui Dumnezeu nu-i plac egoismele, in schimb ii place bucuria.
De asta, ca sa nu cadem in placere, Dumnezeu doreste o relatie serioasa,
pentru totdeauna, si atunci isi da binecuvantarea. Dar nu e adevarat ca
pentru a fi sfant(a) trebuie sa fi virgin(a). Gandeste-te la Maria
Magdalena. Si mai exista multe alte exemple in acelasi sens. Egoism
versus altruism - aici e toata problema. Dumnezeu nu ne vrea egoisti,
de-aia si zice: "iubeste si fa ce vrei".
Cu drag KittyDrag,
MariS_

De ce placerea trebuie sa fie egoism? Nu putem simti oare placere cand facem dragoste?
De ce pentru Dumnezeu placerile sunt pacate chiar daca pe noi ne face fericiti?

Pentru ca ''Dumnezeu'' a fost initial o inventie a oamenilor care din diverse motive nu se puteau bucura de viata, si au avut nevoie de un pretext pentru a devaloriza viata, si astfel au luat nastere zeii, viata de dupa moarte, constiinta incarcata pe care trebuie sa o ai, pentru ca nu e asa? toti suntem prin nastere niste pacatosi.
Pentru ca am uitat sa ne bucuram de viata asa cum e ea, am hotarat sa o condamnam si sa o blamam, si pentru asta aveam insa nevoie de un ''Judecator Suprem'', care sa ne ofere legitimitatea pe care nu o gaseam altfel.
Si placerea e o fericire prea ''lumeasca'' pentru crestini, ei prefera sa traiasca in asteptarea unei fericiri vesnice, in fond o himera ce serveste poate cel mai bine la devalorizarea acestei vieti.
Pentru ca in fond, dincolo de asa numita iubire de aproape si de toate cele pe care le cuprinde crestinismul este un nihilism, si inca unul din cele mai periculoase, o (auto)amagire ca viata aceasta trebuie traita in asteptarea alteia mai bune.
Fireste ca in viziunea crestinilor aceste randuri vor fi fiind exagerate si scrise de un om probabil teribilist. Restul sunt amanunte...

[MariS_]

În prealabil postat de Zarathustra

Pentru ca ''Dumnezeu'' a fost initial o inventie a oamenilor care din diverse motive nu se puteau bucura de viata, si au avut nevoie de un pretext pentru a devaloriza viata, si astfel au luat nastere zeii, viata de dupa moarte, constiinta incarcata pe care trebuie sa o ai, pentru ca nu e asa? toti suntem prin nastere niste pacatosi.
Pentru ca am uitat sa ne bucuram de viata asa cum e ea, am hotarat sa o condamnam si sa o blamam, si pentru asta aveam insa nevoie de un ''Judecator Suprem'', care sa ne ofere legitimitatea pe care nu o gaseam altfel.
Si placerea e o fericire prea ''lumeasca'' pentru crestini, ei prefera sa traiasca in asteptarea unei fericiri vesnice, in fond o himera ce serveste poate cel mai bine la devalorizarea acestei vieti.
Pentru ca in fond, dincolo de asa numita iubire de aproape si de toate cele pe care le cuprinde crestinismul este un nihilism, si inca unul din cele mai periculoase, o (auto)amagire ca viata aceasta trebuie traita in asteptarea alteia mai bune.
Fireste ca in viziunea crestinilor aceste randuri vor fi fiind exagerate si scrise de un om probabil teribilist. Restul sunt amanunte...

Eu spun ca aveti tot dreptul sa afirmati cea mai mare parte din ceea ce ati scris.
Singura fraza cu care nu sunt de acord e asta: "crestinismul este un nihilism, si
inca unul din cele mai periculoase". Aici vad altfel lucrurile, dar nu va pot face
si pe dvs sa le vedeti la fel.
Cele bune.

[danyel]

[quote=Zarathustra placerea e o fericire prea ''lumeasca'' pentru crestini, ei prefera sa traiasca in asteptarea unei fericiri vesnice, in fond o himera ce serveste poate cel mai bine la devalorizarea acestei vieti.
quote]

Crestinismul devalorizeaza viata?

ti se pare valoroasa o viata traita in promiscuitate, desfrau, consum de droguri, alcool, scandal si ura?

crestinismul ma invata ca nu tot ce zboara se mananca adica nu toate asazisele placeri nevinovate sunt intradevar placeri si aduc bucurie ci duc la ruinare si esec

mie mi se pare fara sens viata daca nu ai credinta, adica pana la urma orice lucru pe care il realizezi e de fapt un mare nimic si pan la urma urmei vei ajunge in mormant dupa o viata in care te-ai stresat sa faci nimic si sa cauti o fericire relativa,
cred ca nu merita efortul, e mult mai usor in astfel de conditii sa iti pui streangul si sa pasesti intr-o liniste si inconstienta eterna,
cred ca daca n-ar exista Dumnezeu, singura bucurie reala a unui om ar fi chiar moartea si trecerea in nefiinta

Se pare ca nu se prea intelege ce inseamna devalorizarea acestei vieti.
Deci stimate domn danyel, va saluta un ateu desfranat, consumator de droguri, alcoolic, care deja patruns de profunzimea cugetarilor dumneavoastra mai are putin si duce la indeplinire ideea. Acuma sper ca va dati seama ca glumesc.
Ideea este ca eu nu am nevoie de o lege data de o zeitate care ma ameninta cu chinul vesnic pentru a fi moral. Da, nu cred in Dumnezeu si surpriza : nu am omorat pe nimeni. Ba chiar mai mult, stiu si sa iubesc, pot face chiar si acte de caritate. Care e sensul? Ca tot ma asteapta groapa, nu?
Sensul este relativ, dar acest cuvant e parca prea adesea subestimat. Este relativ adica in relatie cu multe altele. Mai simplu zis : imi place viata, nu o urasc, ii dau sensurile pe care le consider necesare sau placute fara a leza evident pe altii. Asta in linii mari.
Viata fara credinta are mult mai mult sens decat viata cu credinta, asta este un aparent paradox pe care un crestin nu are cum sa il inteleaga, daca l-ar intelege nu ar mai fi crestin si punct.

[MariS_]

În prealabil postat de KittyNou

De ce placerea trebuie sa fie egoism? Nu putem simti oare placere cand facem dragoste?
De ce pentru Dumnezeu placerile sunt pacate chiar daca pe noi ne face fericiti?

Placerea e egoism pentru ca vine din satisfacerea unor dorinte proprii sau a
unor instincte proprii. Tu esti centrul in actiunea placerii. Pe cand in bucurie
celalalt e centrul. Te bucuri sa-l vezi fericit. Te preocupi de el nu de tine.
Placerile sunt pacate fiindca exista o capcana in placere. Dureaza putin si
se cer repetate. Apoi trebuie crescute in intensitate ca sa nu devina banale,
si asa se intra intr-un cerc vicios, cu cautarea mereu a placerii si a preocuparii
doar de persoana ta. E o capcana subtila, ca si mierea pentru muste. Te prind
si nu mai poti iesi, devii dependenta de placere. Placerea te poate distruge pe
cand bucuria niciodata.
Dragostea e si placere, ai tu dreptate, dar trebuie sa fie si bucurie, si bucuria
trebuie sa fie mai mare decat placerea. E bucuria daruirii. Cand faci un dar te
bucuri mai mult decat atunci cand primesti. Ma rog, asa ar trebui sa fie.
Cu drag,
MariS_

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de KittyNou

De ce pentru Dumnezeu placerile sunt pacate

În nici un caz nu se poate spune că plăcerile sunt păcate. Spre exemplu, plăcerea actului sexual în cadrul căsătoriei nu este păcat.

Omul a fost aşezat într-o superbă grădină, unde toate erau rânduite pentru bucuria şi plăcerea lui. El se putea bucura de plăcerea de a mânca fructe din oricare pom. Mai puţin dintr-unul anume. Din păcate pentru el (şi pentru noi), exact de acea plăcere interzisă a vrut omul să se bucure şi nu de celelalte plăceri, cu mult mai numeroase, pe care i le oferea viaţa în grădina Edenului.

Tot aşa suntem şi noi. Vrem să gustăm plăcerile oprite. Plăcerile cele multe, pe care Dumnezeu ni le îngăduie, nu ni se par atât de atractive.

Mda. Ce-aş mai mânca o friptură ! S-a terminat postul ăsta, nu ?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În nici un caz nu se poate spune că plăcerile sunt păcate. Spre exemplu, plăcerea actului sexual în cadrul căsătoriei nu este păcat.

Omul a fost aşezat într-o superbă grădină, unde toate erau rânduite pentru bucuria şi plăcerea lui. El se putea bucura de plăcerea de a mânca fructe din oricare pom. Mai puţin dintr-unul anume. Din păcate pentru el (şi pentru noi), exact de acea plăcere interzisă a vrut omul să se bucure şi nu de celelalte plăceri, cu mult mai numeroase, pe care i le oferea viaţa în grădina Edenului.

Tot aşa suntem şi noi. Vrem să gustăm plăcerile oprite. Plăcerile cele multe, pe care Dumnezeu ni le îngăduie, nu ni se par atât de atractive.

Mda. Ce-aş mai mânca o friptură ! S-a terminat postul ăsta, nu ?

Există atâtea şi atâtea adevărate plăceri din care avem ce culegelăcerea cititului, plăcerea călătoriilor, plăcerea în a sculta o muzică bună , plăcerea contemplaţiei . . .etc, etc ! Plăcerile înşelătoare te "satisfac"pe moment , te amăgesc , te-ndeamnă la născociri drăceşti, te fac rob , te orbesc , ne fac irationali , pătimaşi şi mult mai rău de-atât !