Menirea fiecaruia

[Florin-Ionut]

În primul rînd, să lămuresc sensul cuvîntului, că să evit discuţiile inutile despre soartă sau predestinare. Menire aici va avea strict sensul de chemare, rol, rost, sarcină sau misiune. Cuvîntul "menire" l-am întîlnit doar cu acest sens în predicile Părintelui Galeriu.

Aţi avut vreodată gîndul că Dumnezeu v-a chemat pe acest pămînt, în această viaţă, cu un anumit scop particular? Evident că toţi trebuie să ţintim mîntuirea, dar pentru a ajunge foarte aproape de Hristos, trebuie să facem dovada iubirii semenilor, ajutîndu-i în diverse moduri. Poate că mai nimerit ar fi să întreb aşa: aţi simţit că veţi avea în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat o anumită misiune specială, ajutîndu-i pe ceilalţi cu ceva anume?

Încă o dată, nu discutăm aici despre destin, ci despre alegerea proprie a celui mai potrivit fel în care să ne mîntuim ajutîndu-i pe oameni să se mîntuiască de orice fel de rău, fizic sau spiritual, vremelnic sau veşnic.

Ca să fie mai simplu de înţeles, dau cîteva exemple:

- Părintele Galeriu şi-a împlinit menirea devenind un bun predicator, ajutînd astfel la mîntuirea multora.
- Părintele Stăniloae a lăsat în urmă o vastă operă, îmbogăţind patrimoniul creştin ortodox, oferind răspunsuri oamenilor, ajutînd teologii mîntuind cititorii de erezii şamd.
- Ioan Botezătorul şi-a împlinit menirea devenind înaintemergătorul şi botezătorul Lui Hristos.